INTERVIU DOBROGEA TV

De Crăciun, la datorie. Romulus Pascaru, pompier ISU Dobrogea, despre sărbătorile petrecute în prima linie: „Întotdeauna în preajma sărbătorilor au loc, din păcate, mari tragedii”

25 decembrie 2022

Publicitate

Sărbătorile de iarnă reprezintă un prilej de bucurie care trebuie împărtășită cu cei dragi. Tocmai din acest motiv Dobrogea TV v-a pregătit o serie de interviuri speciale care vă vor transpune în lumea poveștilor, cu oameni și despre oameni din cele mai variate medii și domenii.

Aflăm în cele ce urmează despre cum se simte Crăciunul pentru cei din prima linie, cei care în loc să stea acasă alături de familie sunt la datorie pentru a-i ajuta pe ceilalți. Despre ce înseamnă această sărbătoare într-o meserie plină de imprevizibil și neprevăzut. Vă facem cunoștință cu Romulus Pascaru, pompier din cadrul ISU Dobrogea.

Alexandra Ghioc, reporter Dobrogea TV: Cum ar arăta Crăciunul ideal pentru Dumneavoastră?

Romulus Pascaru, pompier ISU Dobrogea: Acasă. Acasă cred că ar arăta așa cum arăta în copilărie. La gura sobei, cu bunica care spunea o poveste, cu cozonacul aburind pe masă și cu colinde răsunând pe strada plină de omăt.

Alexandra Ghioc: Și în realitate cum arată?

Romulus Pascaru: În realitate, e un trafic infernal pe șosele, e o nebunie. S-a perimat, parcă s-a mai pierdut din căldura sărbătorilor și nu mă refer la temperatură, din păcate. Dar, reușim totuși să menținem tradițiile și să sărbătorim și să ne bucurăm de înseamnă sărbătorile de iarnă.

Alexandra Ghioc: Aveți o meserie plină de neprevăzut. Cum este Crăciunul? Cum îl vedeți?

Romulus Pascaru: Sunt de ceva ani la pompieri și am prins câteva Crăciunuri, Revelioane, sărbători în timpul serviciului și atunci încercăm să recreăm atmosfera de sărbătoare, bineînțeles, în limitele rigorii militărești. O bucată de cozonac, o friptură, ne urăm „La mulți ani!” și „Crăciun fericit!” unul altuia, fiind în același timp în alertă, vigilenți. Chiar încercăm să decorăm locul unde ne aflăm, în timpul serviciului, să nu uităm că suntem de Crăciun sau de sărbătoare.

Alexandra Ghioc: S-a întâmplat să liber, să fiți acasă cu familia și să fiți chemat la muncă de Crăciun?

Romulus Pascaru: Nu mi s-a întâmplat mie personal lucrul acesta, dar este foarte posibil. Noi suntem la dispoziția unității non-stop și da, este posibil și mi s-a întâmplat să fiu chemat, nu de Crăciun, dar în alte situații.

Alexandra Ghioc: Dacă sunteți acasă cu familia trebuie să fiți cumva în gardă de fiecare dată.

Romulus Pascaru: Da. Și vin cu mare drag. Uneori se întâmplă să vin nu neapărat fiind chemat, ci fiind în preajmă sau auzind că se întâmplă ceva grav și să încerc să dau o mână de ajutor.

Alexandra Ghioc: Ați spus că sunteți pompier de foarte mulți ani, de câți ani?

Romulus Pascaru: De 17 ani.

Alexandra Ghioc: Vă aduceți aminte povești din trecut când erați la muncă de Crăciun?

Romulus Pascaru: Întotdeauna în preajma sărbătorilor au loc, din păcate, mari tragedii. Probabil că din cauza deplasărilor mai frecvente ale oamenilor către cei dragi sau a atmosferei festive care lasă un pic garda jos celor care ar trebui să fie mai atenți. Se întâmplă mari tragedii. Noi avem impresia asta. Poate e o preconcepție, dar de sărbători se întâmplă mari tragedii și trebuie să fim vigilenți. Ne așteptăm ca ponderea intervențiilor să fie mai mare decât de obicei.

Alexandra Ghioc: A fost vreo misiune care v-a marcat de sărbători?

Romulus Pascaru: Nu de Crăciun, de 1 mai, iarbă verde. Și-au pierdut viața trei tineri, din păcate. Un autoturism a izbit puternic un copac și s-a înfășurat ca un inel pe copacul respectiv. Ce am găsit acolo nu pot să descriu în cuvinte.

Alexandra Ghioc: Au fost și amintiri frumoase, lăsând la o parte latura aceasta a tragediilor?

Romulus Pascaru: Încercăm să recreăm atmosfera aceasta de sărbătoare, uneori glumim între noi, ne mai facem mici farse.

Alexandra Ghioc: Ați spus că așa ar arăta pentru dumneavoastră Crăciunul ideal, la gura sobei, cu bunica. Ne puteți povesti cum arăta în copilărie?

Romulus Pascaru: Lucrurile, așa cum erau la fiecare acasă pe timpul acela, erau simple, cel puțin pentru mine ca copil. Bunica, mama făceau bunătăți, eu plecam cu colindul și ne întorceam când nu ne mai simțeam picioarele de înghețate ce erau, până atunci nu mă întorceam. Așteptam cadourile, așteptam să vedem ce ne-a adus moșul sub brad.

Alexandra Ghioc: Cum decurgea prima zi de Crăciun?

Romulus Pascaru: Fiind copil, prima zi de Crăciun însemna că mă bucur de ce cadouri am primit, despachetam, exploram tot ce era acolo. În momentul acesta am și eu trei copii și încerc să-i aduc cât mai aproape de atmosfera pe care am trăit-o eu în copilărie.

Alexandra Ghioc: Cum arată Crăciunul acum la dumneavoastră acasă?

Romulus Pascaru: Am o familie fantastică, cei trei copii se strâng în jurul bradului, încerc să nu le dau cadourile înainte, deși e foarte dificil. Ei știu că deja sunt pe undeva. Din păcate, mi-e teamă să-i las să plece cu colindul. Siguranța nu mai este ce era înainte. Poate am eu așa o fobie să nu se întâmple ceva. Noaptea pe străzi poate fi periculos.

Alexandra Ghioc: Copiii s-au obișnuit cu meseria dumneavoastră?

Romulus Pascaru: Da, sigur. Cred că da. Cred că știu că tatăl lor trebuie să fie la serviciu, indiferent ce zi este aceea și au mare încredere în mine că-mi fac datoria întotdeauna.

Alexandra Ghioc: Cum credeți că vă văd copiii? Cum vă vedeți prin ochii lor?

Romulus Pascaru: Sper să fiu un model pentru ei și încerc să nu-i dezamăgesc niciodată.

Alexandra Ghioc: Ca și pompier, ca și colegii dumneavoastră de altfel, știu că faceți diferite campanii în care încercați să-i ajutați pe cei în nevoie, atât pe copii, cât și pe ceilalți.

Romulus Pascaru: Uneori, în urma unor mari incendii, în urma unor tragedii, rămân oameni pe străzi, rămân copii în frig sau oameni care au neapărat nevoie de ajutor și încercăm să întindem o mână de ajutor când se poate.

Alexandra Ghioc: Știu că aveți și o latură artistică, ne puteți spune puțin despre aceasta?

Romulus Pascaru: Părerea mea este că fiecare are o latură artistică, fie că și-a descoperit-o sau nu. Eu am explorat-o mai mult și am avut și norocul să întâlnesc mai mulți oameni care m-au îndrumat în sensul ăsta. Chiar înainte de pompieri aveam pasiuni către artă. Îmi place să pictez, sculptez. După turele de serviciu scriu, am scris o carte de curând, Pompierul artist. Cred că mă completează latura asta.

Alexandra Ghioc: Vă găsiți inspirația în meseria pe care o aveți?

Romulus Pascaru: Da. Uneori. Și mă și liniștește mult. Faptul că sunt eu acolo, doar eu și pânza sau doar eu și pixul și scriu ce-mi trece prin minte.

Alexandra Ghioc: Ce vă doriți să faceți în acest an de Crăciun?

Romulus Pascaru: Îmi doresc să stau cu familia, să urmărim un film și poate mergem la cinema.

Publicitate