INTERVIU DOBROGEA TV

Sărbători peste mări și țări. Comandantul Eugen Buturugă, despre Crăciunul la bordul navei, la mii de kilometri distanță de familie: „Nu poate fi înlocuit și reconstituit departe de casă. Noi, cei de aici, ne gândim la cei de acasă”

25 decembrie 2022

Publicitate

Sărbătorile de iarnă reprezintă un prilej de bucurie care trebuie împărtășită cu cei dragi. Tocmai din acest motiv Dobrogea TV v-a pregătit o serie de interviuri speciale care vă vor transpune în lumea poveștilor, cu oameni și despre oameni din cele mai variate medii și domenii.

Pentru cei mai mulți dintre noi, Crăciunul înseamnă acasă, familie și prieteni. Pentru oamenii mărilor, Crăciunul poate fi la mii de kilometri distanță de cei dragi. Aflăm în cele ce urmează despre cum se simte și cum se petrece această sărbătoare pe mare, despre dorul de familie și mai ales de copii, dar și multe alte detalii despre această meserie. Vă facem cunoștință cu comandantul de navă Eugen Buturugă.

Alina Mitrache, reporter Dobrogea TV: Îmi puteți spune de ce v-ați ales această meserie?

Eugen Buturugă, comandant navă: Istoria cu alegerea meseriei este un pic mai complicată în cazul meu pentru că am pornit relativ târziu, să zicem pe mările și oceanele lumii. Meseria de marinar mi-am ales-o de la început, de la 18 ani, dar am activat în două sisteme diferite. Unul este sistemul militar, la început, iar apoi am trecut în marina comercială la alegerea mea.

Alina Mitrache: Știu că aveți un băiat. Și copilul dumneavoastră a ales aceeași carieră?

Eugen Buturugă: Nu, copilul meu nu a ales aceeași carieră, în schimb a ales ceva înrudit. El este la Inginerie Aerospațială, la această facultate din cadrul Politehnicii București, cu aspirații de la deveni pilot și alte chestiuni din acestea total diferite. Tot în sensul exploatării acestor tehnologii, navigație aeriană, maritimă și așa mai departe.

Alina Mitrache: Revenind acum la Crăciun, îmi puteți spune dacă aveți brad la bord? A fost împodobit?

Eugen Buturugă: Da, avem un brad. Este împodobit, așteptăm să vină cadourile pentru că așa cum am stabilit cu Moș Crăciun, pentru că ținem legătura cu acest personaj, așteptăm să primim niște cadouri. Am stabilit de comun acord că echipajul a fost disciplinat și și-a făcut treaba în mod eficient și merită să primească aceste cadouri.

Alina Mitrache: Exact aceasta era următoarea mea întrebare, dar mi-ați luat-o înainte, dacă moșul le va aduce și navigatorilor la dumneavoastră pe navă cadouri, dar se pare da, vine oriunde ar fi, în mijlocul oceanului sau acasă la fiecare. Spuneți-mi dacă masa de Crăciun va fi cu specific românesc. Cum este ea?

Eugen Buturugă: Masa de Crăciun este într-adevăr o masă specială, este diferită de celelalte, din zilele normale de lucru. Echipajul este multinațional, în cazul nostru este compus din români și filipinezi. Bucătarul, în acest caz este filipinez și așa cum probabil cunoașteți, multe companii își organizează propriile cursuri pentru a instrui bucătarii, în sensul de a avea aptitudini și abilități, de a pregăti mese aparținând mai multor culturi. Deci, domnul nostru bucătar este în măsură să pregătească ceva european, chiar cu accente sud europene, balcanice. Vom vedea cât de bine se va descurca pentru că este primul Crăciun pe care îl fac cu acest bucătar la bord.

Alina Mitrache: Îmi puteți spune ce ați fi dorit să aveți pe masa de Crăciun și nu veți putea avea?

Eugen Buturugă: Nu cred că va exista ceva ce nu vom putea avea. Putem în schimb să menționăm că poate nu vor fi ca acasă. Marinarii, după cum știți, au foarte multe tradiții, obiceiuri, petrecem frumos, avem tot felul de obiceiuri din acestea plăcute. Dar, în cazul nostru, astăzi nu vom petrece. Probabil că o vom muta în altă zi, pentru că în momentul acesta suntem în cadrul unor operațiuni comerciale într-un port din China, deci chiar nu putem face nimic astăzi. Pentru noi Crăciunul va fi mutat în altă zi.

Alina Mitrache: Care a fost cel mai frumos Crăciun al dumneavoastră? Nu neapărat pe navă, că acolo bănuiesc că nu prea aveți Crăciun.

Eugen Buturugă: Da, așa este. Am foarte multe amintiri de Crăciun. Crăciunul are o foarte mare importanță în viața fiecăruia. Începând din copilărie și până acum pot să vă spun că am avut foarte foarte multe momente care ar putea câștiga fără probleme primul loc în topul amintirilor. De aceea, mi-este foarte greu să discern care ar fi. Începând cu partea de copilărie, când ne dădeam pe derdelușuri și apoi ne duceam acasă uzi fleașcă, simțeam mirosul mâncărurilor tradiționale românești, bunici care ne așteptau cu tot felul de bunătăți, cu cozonaci. Și terminând cu partea de adult, întâlnirile de familie cu copii, rude, veri și așa mai departe. Deci îmi este foarte greu să vă răspund la această întrebare. Crăciunul este o sărbătoare, într-adevăr, noi aici poate realizăm mai mult decât ceilalți, în care este cel mai puțin bine să fi plecat de acasă.

Alina Mitrache: Trec acum la polul opus și dacă v-am întrebat care a fost cea mai frumoasă amintire, iată că acum vă întreb care a fost cel mai greu moment al dumneavoastră de când navigați?

Eugen Buturugă: Cred că cel mai greu moment al meu de când fac această meserie a fost acum șapte ani o situație în care nava a intrat într-un șantier, a performat niște lucrări periodice, programate și, așa cum știți, navele intră în șantier fără marfă și părăsesc șantierul, de asemenea, fără marfă. Dar, pe drumul nostru din șantier către primul port unde urma să încărcăm marfă, am fost surprinși de un pachet de vreme rea și iarăși, nu știu dacă știți, navele când ies din șantier, fiind goale, au o stabilitate precară. În sensul că anumiți parametri nu sunt întocmai optimizați pentru o navigație sigură. Mă refer aici la niște mișcări, niște accelerații care sunt mai mari decât în mod normal. Deci, acest pachet de vreme rea ne-a cam mișcat atunci, astfel încât am luat niște înclinări de peste 20 de grade și pot să zic că m-am temut atunci, mi-am văzut atunci ceva flash-uri din istorie, din viață. A fost cel mai dur moment din cariera mea.

Alina Mitrache: Știu de la dumneavoastră că navigați de 20 de ani și vin să vă întreb dacă ați calculat cumva vreodată, în cei 20 de ani, câte sărbători de iarnă ați petrecut departe de familie.

Eugen Buturugă: Nu am calculat în cei 20, dar ultimii șase cred că aș putea să vi-i spun acum. În ultimii șase ani am petrecut două sărbători acasă.

Alina Mitrache: Trecerea în noul an unde vă va găsi?

Eugen Buturugă: Trecerea în noul an, conform programului nostru, mă va găsi iarăși într-un port din China, undeva în vecinătatea marii zone Shanghai. Ei au mai multe porturi acolo. Îi spunem Shanghai, dar nu este chiar în miezul Shanghai-ului, este undeva exterior un port. Deci, la schimbarea dintre ani vom fi de asemenea ocupați cu operațiuni comerciale, încărcări, descărcări.

Alina Mitrache: Aveți acum ocazia să le transmiteți un mesaj atât celor din familia dumneavoastră, cât și celor care vă urmăresc. Care ar fi acela?

Eugen Buturugă: Mesajul meu pentru toți cunoscuții, rudele, familia este că aceste sărbători românești, mai cu seamă Crăciunul, este ceva care nu poate fi înlocuit și nu poate fi reconstituit sau refăcut în deplasare, departe de casă. Este o sărbătoare care ne amintește că avem familie, că avem o țară, că avem un țărm, avem unde să ne întoarcem, avem un far. Aș transmite tuturor că noi, cei de aici, ne gândim la cei de acasă, ne gândim la ei și că sărbătorile, în special cele de iarnă, Crăciunul, nicăieri nu sunt ca acasă. Ne lipsiți cu toții.

Publicitate