INTERVIU DOBROGEA TV

Crăciunul atunci și acum, prin ochii lui Gheorghe Gămălan, un constănțean aflat într-un cămin pentru persoane vârstnice: „Cel mai fericit erai când găseai pe cineva care te primea când mergeai cu colindul”

25 decembrie 2022

Publicitate

Sărbătorile de iarnă reprezintă un prilej de bucurie care trebuie împărtășită cu cei dragi. Tocmai din acest motiv Dobrogea TV v-a pregătit o serie de interviuri speciale care vă vor transpune în lumea poveștilor, cu oameni și despre oameni din cele mai variate medii și domenii.

Vă facem cunoștință cu Gheorghe Gămălan, un constănțean în vârstă de 85 de ani, aflat alături de soția sa într-un cămin pentru persoane vârstnice din municipiu. Despre cum erau sărbătorile de iarnă în copilăria sa, despre Crăciun în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, dar și despre sărbătorile petrecute în cămin, aflați în cele ce urmează.

Gheorghe Gămălan: Aici sunt cu soția, avem aceeași cameră, soția este operată pe cord deschis și aici am venit de la Stockholm, din Suedia. Copiii sunt acolo. Băiatul are doi copii și șase strănepoți. Fata este magistrat, iar băiatul a fost comandant de navă. Școala au făcut-o la Galați, iar de la Galați au plecat în Suedia.

Elenis Halep, reporter Dobrogea TV: Povestiți-ne ce înseamnă Crăciunul pentru dumneavoastră.

Gheorghe Gămălan: Crăciunul pentru mine înseamnă Nașterea lui Iisus Hristos. Mama a avut 10 copii si cu toți mergea de mână la biserică, de fiecare dată. Sărbătorile erau sărbători, colindele erau colinde. Pentru 10 copii și cu ei doi, 12, se făceau cozonaci în oale de ciorbă. Bineînțeles că se consuma. Mergeam și cu colindul. Nu era asfalt, era noroi și ne duceam din casă în casă, cântam colinde învățate la biserică și oamenii ne dădeau ce aveau, că nu erau așa mari bogății și eram foarte mulțumiți. Pe urmă venea sărbătoarea Anului Nou. Acolo ne duceam cu Plugușorul, cu Steaua, cu colegii de școală. Fiind un neam atât de mare, și ceilalți verișori veneau și ei tot atât de mulți. Unii dintre verișori erau 12 copii, alții erau 10. Și când ne întâlneam cu toții, zicea lumea că sunt copiii de la școală. În acea perioadă, când eram copii de școală, părinții mei au fost chemați și mama a fost decorată cu Steaua de Aur a României, mamă eroină cu 10 copii în viață. Avea o legitimație de liberă călătorie și tatăl meu a fost veteran de război și a primit cinci hectare de pământ. Așa se întâmpla atunci. Iar cât a fost el pe front, noi ne-am descurcat singuri.

Elenis Halep: Vă mai amintiți perioada aceea? Ce vârstă aveați?

Gheorghe Gămălan: Aveam șapte ani când au intrat rușii în țară. Și bineînțeles că și-au făcut de cap.

Elenis Halep: Cum era Crăciunul în perioada aceea când era război?

Gheorghe Gămălan: Crăciunul, în perioada aceea când erau rușii în țară.. ei au stat 14 ani. În `58 au fost dați afară. Au ocupat tot litoralul și Palatul Regal și ei mergeau la vânătoare, mergeau la pescuit, nu îi oprea nimeni. Făceau ce voiau ei.

Elenis Halep: Cum erau sărbătorile în perioada aceea?

Gheorghe Gămălan: În perioada aceea nu era strictețe. S-a mers așa până când s-a interzis religia, s-au interzis cununiile la biserică, s-a interzis tot de către comunism.

Elenis Halep: Spuneați că atunci când erați copil mergeați cu colindul, era așa o tradiție pentru dumneavoastră, după care, când ați mai crescut cum s-au petrecut lucrurile de sărbători? Mai mergeați? Sau aveați deja copii, mergeau copiii la colindat?

Gheorghe Gămălan: Da, mergeau copiii mei cu colindul, însă nu prea mai era voie în regimul comunist la asemenea sărbători.

Elenis Halep: Povestiți-ne cum era când erați dumneavoastră tânăr și copiii erau mici, cum vă pregăteați înainte de Crăciun?

Gheorghe Gămălan: Era o pregătire foarte veselă, cu pregătiri deosebite, mâncăruri, colinde, cadouri. Era ceva sfânt și pe care trebuia să-l ți pentru tine. Eu nu aveam voie să intru în biserică. Preotul îl plăteam eu când eram primar și nu aveam voie să intru în biserică. Nici când m-am cununat, nici când am botezat. Asta era legea. Nu aveai voie să discuți. Preotul venea și îți spunea „Lasă copiii să vină la biserică”. Concepțiile astea, astea erau. Trebuia să te supui. Acum, sărbătorile sunt exact cum erau când eram copil. E ceva care îți îmbracă mintea și corpul de veselie și de știința asta bisericească. Pentru că noi am învățat la școală religie, am învățat despre regalitate, dimineața venea învățătoarea la școală, ne întorcea cu fața spre Răsărit și cântam „Trăiască Regele, în pace și onor, apărător de țară și al libertății lor”. Când au venit rușii, am fost obligați să învățăm limba rusă. Și am învățat-o, că altă soluție nu era.

Elenis Halep: Cum sunt unii bătrâni de aici, din cămin, în perioada aceasta de sărbători? Îi vedeți mai triști, mai necăjiți?

Gheorghe Gămălan: Se înveselesc când vin copiii cu colindul. Ieri au venit cu capra. Îți reamintește ceea ce ai făcut tu când erai tânăr. În fiecare miercuri este sala de mese ocupată cu copii care vin și socializăm. Îi învățăm să picteze, ne întreabă cum e aici. Chiar azi au venit, i-am pozat și le-am zis: „Măi, copii, tot ce vedeți voi aici, bătrânii ăștia, au făcut patria mare. Acum voi trebuie să o păstrați”. În ziua de Crăciun suntem foarte bine văzuți, bine primiți, copiii vin în cameră și ne colindă. Trăim aceleași momente ca atunci când eram copii.

Elenis Halep: Aveți o masă mai specială de Crăciun din partea conducerii?

Gheorghe Gămălan: Da, este o masă specială, este desert, în cameră ai televizor și poți să vezi orice. Și cu copiii socializăm. Copiii sunt foarte isteți și prind repede. I-am învățat poezii și le-am spus când vin data viitoare să-mi spună poezia cum i-am spus-o eu. Și mi-a spus-o. Facem și desene, pictăm cu ei, îi învățăm, că noi nu prea am avut norocul ăsta. Ei vin cu fel și fel de prăjituri, cadouri. Sunt foarte mulțumiți și sunt foarte curioși.

Elenis Halep: Ce le-ați spune pentru Crăciun? Cum să se poarte în ziua de Crăciun? Cum să simtă Crăciunul?

Gheorghe Gămălan: Le-am spus să țină aproape de religie pentru că asta e salvarea tuturor. Învățați religia, învățați prohodul, învățați legile Bibliei, pentru că asta vă folosește. Au fost oameni care nu s-au putut vindeca medical, dar s-au vindecat prin religie.

Elenis Halep: Aveți o amintire cea mai dragă în perioada Crăciunului de când erați copil sau mai tânăr?

Gheorghe Gămălan: Cea mai dragă și cea mai bucuroasă era când găseai pe cineva care te primea când mergeai cu colindul și era o veselie și pentru ei și pentru noi. Și când îți dădeau un dar acolo, un colac sau un măr era atâta veselie. Erai fericit că ai primit ceva. Eram foarte expuși la sărbători. Era noroi, era ploaie, nu aveam cu ce să ne încălțăm.

Elenis Halep: Erați mulți frați, cum să descurcați?

Gheorghe Gămălan: Îl așteptam pe celălalt să vină de la școală să mă îmbrac să mă duc eu. Altă soluție nu era. Sărbători fericite! Crăciun cu multă sănătate și să mergeți la Biserică pentru că ea este salvarea omenirii. Am făcut acest lucru de copil și îl fac și acum pentru că așa am învățat.

Publicitate