A fugit din calea morții pentru a da viață. Valentyna a condus până în România, alături de cei doi copii și a născut o fetiță sănătoasă

15 martie 2022

Publicitate

A fugit din calea morții și a dat viață în România. A condus singură timp de 12 ore însărcinată în 38 de săptămâni. Este povestea Valentynei, o ucraineană de 39 de ani care a fost nevoită să-și părăsească țara, soțul și restul familiei pentru a naște în siguranță și pentru a-și proteja celelalte două fete. Acum este liniștită pentru că poate șă-și țină copilele în brațe, într-un loc sigur.

Venirea pe lume a unui copil și primele clipe de viață ale unui nou-născut ar trebui să fie unele dintre cele mai frumoase momente pentru o mamă. Pentru Valentyna, lucrurile nu s-au întâmplat așa cum își imagina.

„Foarte, foarte greu. Este a treia sarcină și voiam, bineînțeles, ca bebelușul să se nască cu toate rudele aproape, cu soțul, cu toți copiii. Am 39 de ani și eram îngrijorată despre cum va fi. Voiam să rămân acasă cu copiii și cu soțul, dar în situația mea, a trebuit să vin în altă țară să aduc bebelușul pe lume”, a declarat Valentyna Nosova, refugiat.

Soțul femeii și-a văzut al treilea copil doar în fotografii și filmulețe.

„I-am trimis soțului poze și videoclipuri. Mi-a spus că este bucuros că deși suntem în situația asta, sunt aici și că pot sta liniște. În spitalele noastre, în timpul alarmelor antiaeriene, gravidele trebuie să meargă în adăposturile subterane și apoi din nou în spital. Este foarte dificil. Era mult mai greu să fiu acolo”, a mai a declarat Valentyna Nosova, refugiat.

Valentyna și copiii ei au ajuns după un drum lung în localitatea Tuzla, acolo unde Maria Chiosea le-a pus la dispoziție o casă.

„Ea a condus singură mașina cu ceilalți doi copii în mașină. Ea a condus singură de acasă de la ea până aici. Un drum peste 12 ore. Ea a condus însărcinată în 38 de săptămâni”, a declarat Maria Chiosea, gazdă.

Aici cei mici aleargă și se joacă pe holuri și nu au uitat să fie copii. Deși războiul i-a speriat, iar dorul de tată este mare, micuții au încă zâmbetul pe buze.

„Copiii sunt copii. Este un lucru bun că sunt toți împreună. Cel mic este bine, se joacă cu alții de vârsta lui, dar copiii cei mari înțeleg că ceva nu este în regulă. Chiar și fetele cele mai mici spun seara că vor să meargă acasă și că le este dor de tatăl lor”, a declarat Valentyna Nosova, refugiat.

Fetița ei, mezina Stefania, are acum nouă zile și este primul copil refugiat născut la Constanța.

Publicitate