Maria nu a rămas indiferentă față de suferința ucrainienilor. Aproape 70 de refugiați i-au trecut pragul: „Facem tot ce putem ca ei să se simtă ca acasă”
Ultima perioadă a fost una dificilă, poate cea mai grea din viața multor familii de ucraineni. Astăzi cunoaștem alte două povești cutremurătoare. Iryna și Olga și-au luat copiii și au fugit din calea războiului. Acum stau la Tuzla, într-una dintre casele Mariei Chiosea, o femeie care nu a stat pe gânduri și a cazat 69 de refugiați.
Într-o casă primitoare din localitatea Tuzla și-au găsit adăpost și liniște trei mame și șase copii. De aproape două săptămâni România înseamnă acasă pentru Iryna.
„Pe 27 februarie, iar fetele au venit două zile mai târziu pentru că încă sperau că nu va fi nevoie să vină, dar situația este din ce în ce mai rea. Herson este sub atac, Nikolaev la fel și câteva bombe în jurul Odessei. Bineînțeles că suntem speriate să ne salvăm copiii”, a declarat Iryna, refugiată.
Femeia a fugit din calea războiului și și-a lăsat în Ismail soțul și rudele. Singurul lucru pe care Iryna și-l dorește este să se poată întoarce în siguranță acasă.
„Am plecat pentru că ne era frică pentru copiii noștri. Ne-am luat copiii și am plecat. Nu am știut care va fi situația din ziua următoare pentru că toți eram speriați. Nu dormim pe timpul nopții, ci ne gândim ce se va întâmpla. Asta este situația”, a mai declarat Iryna, refugiată.
În aceeași situație este și Olga. Are 40 de ani și este mama a doi copii de 4 și 11 ani.
„Ce să vă spun? Cum aș putea să mă simt în condițiile în care am fost nevoită să plec de acasă, să-mi las jobul preferat, școala copiilor? Aveam o viață fericiră. Acum stăm într-o altă țară, în altă casă”, a declarat Olga, refugiată.
Ca majoritatea refugiaților, Iryna și Olga au plecat în grabă, doar cu documentele importante și cu câteva haine. Au găsit ajutor la o familie din Tuzla cu inimă mare. Maria și soțul ei, Cristian au primit în total 69 de ucraineni pe care îi găzduiesc în trei locuințe.
„Oameni care au înțeles că la ei în țară este război și care acceptă ajutorul dat, așa cum îl oferim. Facem tot ce putem ca ei să se simtă ca acasă. Nu va fi niciodată ca acasă. Ei simt pierderile, le resimt clar. Unii dintre ei au rămas fără casă, unii dintre ei au rămas fără copii, unii fără soți”, a declarat Maria Chiosea, proprietar casă.
Maria încearcă să le facă șederea cât mai plăcută oaspeților ei. Aceasta a organizat chiar și o mică petrecere pentru a o sărbători pe Kseniia, una dintre fetele cele mari.
În casa Mariei, cei mici aleargă, se joacă și nu au uitat să fie copii, deși au trecut prin momente dificile. Au găsit în ea mai mult decât o gazdă. Femeia le-a oferit căldura unui cămin, iar micuții o răsplătesc cu zâmbete și îmbrățișări.