A fugit din calea războiului și a rămas voluntar la graniță. Vladimir vrea să-i ajute pe ucrainienii care ajung în România
A fugit din Ucraina pentru a se feri de război și pentru a-și salva viața iar acum este voluntar și îi ajută pe alți conaționali. Este vorba de Vladimir care se afla în Kiev la un simpozion când au fost atacați de ruși. A ajuns în România sâmbătă și nu a rămas la Brăila, locul unde acesta s-a stabilit în urmă cu câțiva ani. A preferat să rămână la graniță pentru a-i ajuta pe ucrainenii care vin la noi în țară. Vladimir este acum translator voluntar la vama Isaccea pentru că știe atât română cât și rusă.
În aceste zile de cumpănă, poporul ucrainean luptă cu toate forțele. Cei rămași să își apere pământul, țin piept invaziei. Alții își ajută semenii care se refugiază din calea războiului. Este și cazul lui Vladimir. Bărbatul este originar din Ucraina, dar în ultimii ani s-a stabilit la Brăila. Are o afacere în agricultură. Ziua de joi l-a prins fix în centrul războiului, în Kiev. Venise la un simpozion internațional.
„Joi dimineața m-am trezit de la zguduituri, zguduia și clădirea, am ieșit, am văzut pe internet și am sunat prietenii „Ce faci? Nu auziți ceva?”. M-am urcat în mașină la 7-7.30 și vreo 12 ore nu am ieșit din Kiev. Și deja interveniseră avioanele, începuseră sirenele în Kiev”, a declarat Vladimir Bobosco, refugiat voluntar.
Drumul lung și obositor nu l-a împiedicat să ajute. Nu a mers acasă, ci a rămas la punctul de frontieră de la Isaccea. A îmbrăcat vesta de voluntar și traduce din limba română, în rusă pentru a le oferi ucrainenilor informațiile necesare.
„Și inima mea e cu Ucraina. Știu și limba ucraineană, limba rusă și am venit aici. Între timp m-au sunat fermierii, colegii din Giurgiu, din Teleorman, din Tulcea, cu ce pot să ajute. Și acum, azi dimineață, fermierul din Giurgiu a trimis două mașini”, a mai declarat Vladimir Bobosco, refugiat voluntar.
Vladimir a ajuns în România sâmbătă, a mers mai întâi acasă și și-a lăsat bagajele, apoi s-a întors la vama Isaccea pentru a-i ajuta pe cetățenii ucraineni care au venit pe teritoriul țării noastre. Acesta însă va fi nevoit să plece pentru că trebuie să meargă la serviciu. În schimb, copiii lui, care știu ambele limbi vor rămâne în locul său. În cele câteva zile, Vladimir povestește că le chipurile celor care au trecut granița se puteau citi teama și suferința.
„Sunt speriați oamenii. Acum realizează care este situația. Ei nu știu cum au ajuns aici, cu toate gândurile. Eu am fost două zile în această situație. Adrenalina când iese, oamenii intră în isterie”, a mai declarat Vladimir Bobosco, refugiat voluntar.
De asemenea, Vladimir povestește că ucrainenii au rămas uimiți de cât de primitori și săritori sunt românii. Nu se așteptau ca aceștia să fie atât de deschiși să îi ajute.