EROU ÎN HALAT ALB

Adriana Apostol, unul dintre puținii specialiști care tratează micuții chinuiți de cancer: „Niciodată nu știm cu exactitate când o să plece acasă”

23 iunie 2021

Publicitate

Sunt medici, scafandri, piloți în operațiuni aeromedicale, comandanți de navă și voluntari, aceștia sunt o parte dintre cei care intervin atunci când e vorba de limita dintre viață și moarte. Prin Campania “Oameni, salvatori de vieți”, Dobrogea TV dorește să aducă în fața dumneavoastră specialiști din diferite domenii care ajută persoane aflate în suferință, de multe ori la limita supraviețuirii. Pentru noi, faptele lor sunt modele de curaj, tărie și altruism, indiferent de pericolele pe care le înfruntă. Uneori, sunt singuri împotriva tuturor greutăților, alteori, au echipe care-i sprijină. Toți am simțit măcar o dată în viață, cât de importanți sunt acești oameni pentru noi, pentru semenii noștri sau chiar pentru cei dragi nouă.

Adriana Apostol este singurul medic oncopediatru din Dobrogea și a rămas unul dintre puținii specialiști din țară care se ocupă de micuții chinuiți de cancer. Cu halatul imaculat și zâmbet cald, impresionează prin simplitate și prestanță. Pentru ea, prioritari sunt copiii greu încercați de boală, pentru care face tot posibilul să-i salveze. Urmăriți un interviu cu un medic de excepție care nu face decât să ne sporească încrederea în sistemul medical românesc. Din fericire, există exemple de doctori la noi în țară care pot fi comparați cu orice vârf medical din țările evoluate.

Alina Mitrache, reporter Dobrogea TV: Astăzi, în cadrul Campaniei „Oameni, salvatori de vieți” stăm de vorbă cu un medic oncolog pediatru. Se numește Adriana Apostol și, în meseria dumneaei, contează timpul. Trebuie să fi prompt, să iei cele mai bune decizii ca să salvezi vieți. Vă mai aduceți aminte de primul caz pe care l-ați salvat?

Dr. Adriana Apostol, medic oncopediatru, Spitalul Județean Constanța: Da. Prima fetiță pe care am tratat-o în 1995, după primul meu an de pregătire, după ce am încheiat pregătirea în oncopediatrie, a fost Veronica și acestui centru unde ne-am întâlnit astăzi am vrut să-i dau numele Veronica. Veronica este o fetiță de la țară, avea o formă de leucemie low risk, de risc scăzut. Am putut să o tratez aici. În anii `90, protocoalele erau mult mai ușoare și se puteau trata în compartimentul nostru de Oncopediatrie din Constanța și am urmărit-o până la 23 de ani când a emigrat în Italia.

Reporter: Ce proiecte desfășurați în prezent?

Dr. Adriana Apostol: Chiar înainte de pandemie, cu un an, am început un proiect de vizite la domiciliu, adică am constatat că deși am reușit să facem acest centru mai prietenos și să nu fie în spital, adică să aibă toată lumea acces mai ușor din exterior în centrul nostru și fără să străbată spitalul, să urce cu liftul și să aibă tot felul de contacte cu copiii bolnavi, am constatat că acest centru prietenos pentru ei, tot spital este. Chiar dacă are un spațiu de relaxare, de joacă sau nu este aglomerat, nu sunt alți copii foarte bolnavi și încercăm să-i spațiem, să nu se întâlnească mulți întrei ei și riscul infecțios este mai muc decât în spital și atunci am zis că trebuie să mergem mai departe cu ei și să încercăm să-i ajutăm, ca după tratamentele grele pe care le fac în București, să nu se mai urce în mașini și în maxi taxi și în tot felul de autobuze, unde intră în contact cu tot felul de adulți bolnavi sau fac contact cu ei purtători de tot felul de boli. Și ne-am dus noi acasă la ei.

Reporter: Doamna doctor, cum este când micuții vă întreabă „Când plec acasă?” sau „Când mă fac bine?”?

Dr. Adriana Apostol: Este cea mai grea întrebare. În primul rând nu trebuie să-i minți pentru cu imediat copiii vor simți lucrul acesta și dacă te-au crezut o dată, a doua oară nu mai poți să-i păcălești. Asta știe orice mamă. Așa cum nu se ascund medicamentele în mâncare, așa nici noi nu îi mințim. Deci le spunem întotdeauna adevărul. Niciodată nu știm cu exactitate când o să plece acasă. Poate cu o zi înainte sau hotărâm în ziua aceea. Dar, în general, le spunem adevărul și încercăm să-l facem cât mai plăcut.

Reporter: Când ați avut cea mai mare satisfacție profesională? Este un domeniu greu, cel pe care în abordați.

Dr. Adriana Apostol: Cea mai mare satisfacție este când fac 18 ani și le fac un referat medical pentru trecere în sistemul de adult. Asta înseamnă că acești copiii, pe care îi știm chiar din perioada de preșcolari, sunt adulți. Au 18 ani și o zi.

Reporter: Care este povestea cu un final fericit, care v-a impresionat cel mai mult?

Dr. Adriana Apostol: Am învățat un lucru dintr-o poveste. La început, prin anii `90, părinții ne rugau să nu le spunem copiilor, deci noi nu aveam voie să spunem copiilor ce boală au, fără acordul părinților și astăzi. Suntem de comun acord că acest copil trebuie să știe ce are, pe înțelesul lui. Mai ales dacă este un copil care înțelege foarte bine sau acum, cu internetul, încep să caute diagnosticul pentru că au tot felul de recorduri medicale acasă peste care se uită și tot își află diagnosticul. Asta este lupta mea cea mai grea, cu părinții, pentru că, copilul trebuie să știe că are o problemă, pentru ce trebuie să facă acel tratament. Nu putem să-l mințim că este răcit la rinichi sau chestii de genul acesta. Ei vor înțelege într-un final că vin periodic, că fac un tratament care are efecte secundare, că le cade părul, că nu au poftă de mâncare, că slăbesc, că primesc transfuzii, tot felul de tratamente de susținere, deci nu am cum să-i mint la nesfârșit cu treaba asta. Deci asta am învățat dintr-un caz. O mamă care nu a vrut să afle și fetița a aflat, mergând în centrul din București la Institutul Oncologic, eu a trebuit să o ascult, să facă niște teste speciale. Și a dormit o noapte în Institutul Oncologic, la Oncopediatrie, adică a fost internată pentru 24 de ore, pentru aceste teste. Și acolo, ceilalți copii i-au spus ce are și i-au spus că a fost mințită. Și nu a mai vrut să vină la mine, pentru că am mințit-o. Un an de zile nu am mai știut de ea nimic și acum este o mare supraviețuitoare și am reluat discuțiile. Dar a fost un moment greu pentru mine.

Reporter: Este greu să faci medicină la Constanța?

Dr. Adriana Apostol: Este greu pentru că știi foarte multe. La un moment dat ajungi la un nivel foarte înalt. Trebuie tot timpul să ceri ba teste, ba tratamente și e destul de greu. Se mișcă lucrurile foarte greu. De obicei mă opresc la un punct la care știu că atâta pot la nivelul acesta și cer ajutor colegilor din București. Fundeni, Institutul Oncologie, Marie Curie. Am și copii care au mers la Iași, pentru că nu au mai fost locuri în timpul pandemiei, pentru că spitalele s-au transformat, aveau circuite separate. Am copii și la Cluj câteodată, la Timișoara.

Campania „Oameni, salvatori de vieți” continuă și mâine la Dobrogea TV, unde veți putea descoperi o nouă poveste a unui salvator.

CITEȘTE ȘI: Antrenați pentru lumea subacvatică. Marian Ciulei, șeful Centrului de Antrenament Scafandri: „Cele mai frumoase intervenții sunt atunci când reușim să salvăm pe cineva”

CITEȘTE ȘI: CONSTANȚA. Trup și suflet pentru oameni. Pilotul SMURD Radu Jitariu, despre misiunea de a salva vieți: „Cea mai mare satisfacție este la sfârșitul zilei”

Publicitate