UN VIS DEVENIT REALITATE

Marian Tecuceanu, mecanic auto de la 16 ani: „Aveam șapte-opt ani, îmi lua mama mașinuțe cu telecomandă, le desfăceam, le stricam”

23 martie 2021

Publicitate

Campania „Meseria, brățară de aur” continuă la Dobrogea TV cu un interviu special. Unul dintre elevii care au ales să urmeze cursurile în sistem de învățământ profesional dual a ajuns ucenic la 16 ani! Orele de practică în service l-au propulsat către o meserie de succes în domeniu.

Alături de noi îl avem pe Marian Tecuceanu, proaspăt absolvent al școlii profesionale din cadrul Liceului „Dimitrie Leonida” din Constanța.

Paula Solomon, moderator: Spune-ne, te rugăm, ce te-a determinat să alegi o școală profesională și nu un liceu, așa cum mulți tineri aleg, de altfel.

Marian Tecuceanu, absolvent școală profesională: În cazul meu, pasiunea a venit din familie, bunicul fiind mecanic. M-a pasionat de mic toată treaba asta și am preferat să aleg o școală profesională. Știam că o să învăț mult mai bine. Practic, asta m-a determinat. Familia.

Moderator: Te-au îndrumat cei apropiați?

Marian Tecuceanu: Da, părinții, bunicii. Văzând că-mi place de mic, umblam tot timpul după bunicul meu, eram foarte curios la tot ce făcea și aveam șapte-opt ani, îmi lua mama mașinuțe cu telecomandă, le desfăceam, le stricam, mă supăram.

Moderator: Așadar, în felul acesta ai ajuns să iubești meseria de mecanic auto, pentru că cu asta te ocupi, asta profesezi în momentul acesta. Cum a fost pentru tine să intri în câmpul muncii de la 16 ani? Este o vârstă destul de mică, aș spune.

Marian Tecuceanu: Eu tind să cred că totul ține de tine și de ce vrei să faci. Din clasa a X-a, anul doi, profesională, ajungi să faci practică în service. Am început să fac practică. În fiecare săptămână ai câte două zile de practică. Aveam program de la 08.00 la 14.00. Stăteam până la 19.00-20.00. Mecanicii, șeful de echipă au văzut că-mi place, după care a venit șeful de service și mi-a propus să mă angajez. Și m-am angajat cu jumătate de normă. Am terminat profesionala anul trei în vară și acum lucrez în continuare. Orice elev din cadrul liceului, care este la profesională, în fiecare săptămână are câte două zile în care stă la service. Are practică zilnic. Și mai ai practică în clasa a X-a, șapte-opt săptămâni de practică comasată, iar în a XI-a ai 13, dacă nu mă înșel.

Moderator: Este foarte mult?

Marian Tecuceanu: Nu, mie unul mi-a plăcut. Îmi plăcea mult mai mult să stau în service decât să merg efectiv la școală.

Moderator: Cum ai aplicat teoria învățată la clase în service, la muncă?

Marian Tecuceanu: Teoria o înveți. Te învață profesorii sau îți explică, dar una e când îți predau ei teorie și alta e când te duci în service și muncești. În majoritatea service-urilor vin numai mașini noi și acum depinde numai de tine și de voința ta. Pentru că mulți mecanici nu te lasă să lucrezi dacă.. gândiți-vă că dacă strici ceva, el răspunde pentru tine.

Moderator: Ce job ai avut prima oară? Ce ai făcut mai exact într-un service atunci când te-ai angajat?

Marian Tecuceanu: Prima oară am fost ucenic. Lucram cu șeful de echipă. Mare parte, știam să fac lucruri simple. Apoi am început, încet, încet să fiu mecanic. După ce ajuns să fie mecanic am început să-mi fac singur lucrările mele, adică să fac motoare, cutii de viteze, singur. Ușor-ușor. Poate nu le reușeam din prima, mai chemam un prieten, un coleg. „Nu știu acolo, ajută-mă și pe mine”. Sau mă duceam și mă uitam în program.

Moderator: Cum te simți tu acum având în vedere că, la 19 ani, lucrezi într-un service, la o firmă destul de importantă la noi în țară?

Marian Tecuceanu: Eu tind să cred că totul ține de tine, ca persoană, ca om. Eu mă duc din plăcere. E o plăcere să te duci la muncă. Nu sunt genul de persoană care să stea. Mă plictisesc acasă. Mă duc la muncă, văd ce mașini am, mă apuc de treabă, îmi bag mașina, mă duc, îmi scot piesele. E ceva ce-ți place. Trebuie să o faci din plăcere. Dacă o faci doar pentru că e o meserie bănoasă nu-ți iese tot timpul.

Moderator: Bineînțeles că după școala profesională poți opta pentru continuarea studiilor la zi, în liceu. Tu ai ales acest lucru?

Marian Tecuceanu: Da, eu am ales. Sunt elev în clasa a XI-a A, la Liceul Tehnologic „Dimitrie Leonida” și mă duc și la muncă, mă duc și la liceu. În momentul de față sunt în online.

Moderator: Cum sunt profesorii? Te-au susținut în cariera ta?

Marian Tecuceanu: Da, majoritatea profesorilor, când au auzit că m-am angajat mă susțineau. Au încercat să mă susțină. Tot timpul mă întrebau: „Cum e la service? Îți place? Te descurci? Ai nevoie de ajutor?”. Poate mai lipseam de la ultima oră. Plecam pentru că trebuia să ajung la muncă. Și le explicam „Știți că sunt angajat, s-a întâmplat. Nu am cum să lipsesc de acolo. Lipsesc la ora dumneavoastră. Sau plec și eu cu 10 minute mai devreme ca să pot să ajung la muncă”. Toți m-au înțeles.

Moderator: Cum ai îmbinat naveta, de acasă? Pentru că tu nu locuiești în Constanța. De acasă la școală, de acasă la serviciu.

Marian Tecuceanu: Făceam naveta cu trenul când eram la profesională. Mă trezea la 06.00. La 06.15 aveam tren. Ajungeam la 07.00 la Constanța în gară. Plecam direct la muncă sau la liceu, depinde. În clasa a X-a mă duceam dimineața la muncă și eram după amiaza la liceu. În clasa a XI-a eram dimineața la liceu și după amiaza la muncă. Și în clasa a XI-a plecam dimineața de acasă, aveam tren la 06:15, la 07:10 eram în gară, plecam la liceu, la 12.00-13.00 terminal orele, apoi plecam la muncă.

Moderator: Așadar, nu a fost ușor să treci prin acești ani.

Marian Tecuceanu: Nu. Mai ales când era iarnă. Au fost vremuri urâte.

Moderator: Indiferent de condițiile meteo, tu ai fost perseverent, ambițios să-ți obții scopul, practic.

Continuăm campania „Meseria, brățară de aur”, iar din acest motiv vă rugăm să urmăriți în continuare în jurnalul Dobrogea TV, materialele ce urmează.

Publicitate