Flacăra revoluției, vie în inimile constănțenilor! Pentru unii tineri, ziua de 22 decembrie nu înseamnă mare lucru: ''Nu-mi spune nimic''

22 decembrie 2020

Publicitate

31 de ani - atât a trecut de la Revoluția Română din 1989. În ziua de 22 decembrie, s-a tras și la malul mării. În spatele sângerosului eveniment au rămas multe semne de întrebare și familii care își plâng morții. Cei care au prins Revoluția, încă au imaginile vii întipărite în memorie. Pentru cei tineri, însă, ziua de 22 decembrie nu înseamnă nimic.

La Constanța a fost liniște până pe 22 decembrie. Dar în ziua în care Ceaușescu a fugit spre Târgoviște, haosul a înghițit, în cele din urmă, și orașul de la malul mării.

Constănțenii își amintesc de parcă a fost ieri. Teama, haosul și panica guvernau inimile oamenilor care nu înțelegeau exact ce se întâmplă. Mari sau mici, manifestațiile i-au luat pe toți pe nepregătite . Cel mai greu le-a fost celor care aveau copii de vârste fragede. Acest domn avea pe atunci 10 ani, și îi era greu să înțeleagă de ce peste tot se auzeau focuri de armă.

Dacă în sufletele cetățenilor care au prins acele vremuri flacăra revoluției este încă vie, pentru cei mai tineri ziua de 22 decembrie nu înseamnă mare lucru.

"22 decembrie... Nu-mi spune nimic", a spus un tânăr.

Chiar dacă revoluția a lăsat încă multe semne de întrebare, cei care au prins acele vremuri sunt marcați pe viață. În tot acel vacarm, domnea o singură idee: "Viață în libertate, ori moarte!''

Primele manifestări anticomuniste au avut loc la Timișoara, când zeci de oameni s-au opus ordinului de evacuare a părintelui Laslo Tokes, care primise o decizie judecătorească de a părăsi orașul. O voce a strigat LIBERTATE!, acesta fiind scânteia Revoluției.

Pe litoral vărsarea de sânge a început târziu, comparativ cu restul țării, când Ceauşescu era arestat şi gloanţele deja nu mai aveau niciun rost. Oamenii însă au căzut în capcana diversiunii teroriste şi a zvonisticii alarmiste ce pusese stăpânire pe oraş.

Publicitate