Dilema zilei: să strănut sau să strig “Allahu Akbar”?
Lucrez de mulţi ani în presă, dar nu cred că am fost mai obosită mintal vreodată. Şi nu spun asta pentru că e toamnă şi depresia aşteaptă după colţ, ci pentru că subiectul „covid” apasă tot mai greu (nu aruncaţi telefoanele sau laptopurile că am îndrăznit să pronunţ acest cuvânt, daţi vina pe şeful meu, el m-a pus să scriu). De multe ori m-am gândit să cer spor de la Ministerul Muncii pentru că atâta înverşunare, prostie şi răutate, de muuult nu mi-a fost dat să văd.
Ori să scrii despre situaţia COVID de la noi din ţară, din Constanţa sau de unde vreţi, ori să te faci că arunci un rucsac într-o mulţime, îmbrăcat fiind în musulman, şi mai apoi să rosteşti cuvintele magice „Allahu Akbar” (precum glumele care circulă pe internet), tot cam pe acolo. Diferenţa este că de la gluma cu “Allahu Akbar” s-ar putea să scapi cu viaţă, dar dacă spui că tu crezi în Covid şi din greşeală, mai şi strănuţi, rişti să nu mai simţi o falcă ceva timp. Dacă nu mă credeţi, faceţi un experiment. Faceţi o călătorie cu RATC-ul şi strănutaţi, să vedeţi cum deveniţi instant vedetă. Şi o să aveţi şi loc. Asta dacă nu te nimereşti lângă nebunul care a snopit în bătaie o femeie controlor doar pentru că a strănutat. Omul a zis că dacă-i trage o mamă de bătaie, o scapă de COVID. Şi nu e glumă, s-a întâmplat săptămâna trecută la Suceava.
Revenind la oile noastre… am ajuns să mă gândesc de mai muulte ori, atunci când public o ştire ce conţine cuvântul “coronavirus”, şi mai ales analizez cu precizia unui clarvăzător ce vârstă are cel care a fost răpus de acest virus. Că imediat Ionel din Nicăieri intră si comentează: ”huuuoooo, ziarişti de doi bani, nu vedeţi că baba are 80 de ani????”. După care mai scrie el ceva, dar nu pot reproduce…. Aşa că las ştirea cu “baba”, îmi pare rău pentru familia ei, pentru că poate nepotul sau nepoata ar fi dorit ca bunica să mai trăiască un an, şi mă iau cu altceva. Care să aducă mai puţine înjurături, că mai am puţin şi le învăţ pe de rost.
Dar m-am obişnuit după atâţia ani de presă cu cei care comentează din nimic, comentează pentru că aşa vor, că aşa le place şi că de ce nu, dacă e gratis… Dar atâta răutate şi prostie nu mi-a fost dat să văd….Şi mi-e greu să accept acest gen de oameni care ar fi în stare să te linşeze pentru că ei cred că deţin adevărul absolut.
Subiectul acesta (nu-i mai pronunţ numele afurisitului) m-a făcut să împart comentatorii în categorii: cei care cred şi se protejează cât de cât, cei care au dubii, dar îi salvează Dumnezeu, cei care cred în existenţa virusului, dar nu şi în puterea lui şi acum vine cea mai tare categorie, cei care nu cred ioc, văd doar teoria conspiraţiei peste tot şi mai au şi fraza celebră, de pe Facebook, voi cunoaşteţi pe cineva bolnav de covid?.
Să se înţeleagă, eu nu încerc să conving pe nimeni că există sau nu există, că trebuie să credeţi sau nu, este alegerea fiecăruia, eu prezint nişte statistici realizate de Grupul de Comunicare Strategică, deci, dacă nu vă conving datele, pasaţi înjurăturile…
Ce mă deranjează cel mai tare însă, este acea categorie de oameni care nici măcar nu dă click pe ştirea cu “respectivul” să vadă despre ce este vorba, cât de corect este scrisă, dacă are sau nu implicări personale (dar vă scutesc eu de efort şi vă spun că este imparţială), şi se apucă să comenteze, că românul dacă are ceva la care este AS, atunci este comentatul. Şi vezi că-ţi trag o înjurătură de la neamul cel mai apropiat până la străbunii răstrăbunilor. Primul impuls e să-i înjur la loc, de, sunt şi eu om, dar asta până trag o gură de aer şi-mi aduc aminte ce politicoasă pot să fiu când vreau.
Deci, dragi cititori, indiferent cât vă enervează acest subiect, care de altfel enervează pe toată lumea, încercaţi să fiţi mai buni, mai optimişti şi… citiţi, doamne iartă-mă, ştirile alea la care comentaţi atât şi abia apoi exprimaţi-vă părerea, dar la obiect.
Acest text nu este adresat lui Ionică de Nicăieri, că el oricum, şi după ce citeşte aceste rânduri, mai trage o înjurătură, că doar este vorba despre Covid.