Murphy și economia. Doar vorbe de duh

18 mai 2020

Publicitate

Un proverb coreean spune așa: să nu crezi nimic din ceea ce auzi și doar jumătate din ceea ce vezi. Sigur, planeta asta este plină până la refuz cu vorbe de duh pe care nimeni nu le bagă în seamă. La urma urmei, este și greu să aplici ceea ce am scris mai sus. Cum naiba să nu crezi ce-ți spune soția/soțul? Sau părinții? Poate au informații doar din surse oficiale, de la guvern. Că așa am auzit în ultimele două luni, până la saturație - „ia în calcul doar știrile oficiale”! Să zicem că sunt un antreprenor mai mic, așaa, un „IMM”. O pensiune, un mic restaurant... sau un magazin. Câțiva angajați... până-n 10. Am muncit din greu să țin „căprăria”, mi-am plătit taxele la timp, salariile oamenilor. Și au venit lunile astea 2, sau 3, de blocaj. Ce fac oamenii mei? Eu? „Aplică pe IMM Invest”. Observ rapid că rata de acceptare este sub 15% iar cea de aprobare abia dacă urcă spre 10%. Și îmi aduc aminte că i-am spus guvernului că 80% dintre firmele românești sunt tratate cu „spatele” de bănci. Dar el nu a crezut o iotă din ce am zis și nu a inclus asta în realitatea Lui. Sau asta-i schema, că tot nu are bani? Îmi vine altă idee, lasă că „aplic” la amnistia fiscală! Observ rapid că amânarea la plată nu include principalul ci doar „accesoriile”. De unde să fac rost de „principal”? Și oricum, eu, la 15 martie, data de referință, nu aveam datorii către stat! Ce să mai vorbim de implementarea unor reguli de siguranță pentru clienți, un lucru care înseamnă alte costuri. Și atunci te gândești, ca un IMM umil ce ești, că „banul la ban trage”. Altă vorbă de duh care nu-ți ține loc de capital de lucru. Sau de salarii. Nu ai ce face însă, dai dintr-una-n alta. Ai tot sperat că perioada asta va aduce măcar niscaiva schimbări în comportamentul aleșilor, guvernanților. Te-ai înșelat. Mârșăvia este și mai mare, bătaia pe posturi este feroce și nu are legătură cu nevoile omului de rând, empatia s-a topit în fața virusului. Așa cum s-au topit brusc și orice semn timid de moralitate. Ca să ai acces la ceva, orice, trebuie să ai pile, să cerșești pur și simplu. Ne-am obișnuit cu creșteri de profit cu două cifre și, cum a rămas doar una, cum urlăm ca loviți de streche. Pentru că, la urma urmei, tu, omule mic și slab, nu ai nici un drept în afară de acela de a înghiți pe nemestecate tot ceea ce îți spun Eu, oficial. Murphy ar fi fost mândru de noi.

Publicitate