Pensiile speciale, refresh la memorie

07 mai 2020

Publicitate

Vă mai aduceți aminte de pensiile speciale? Erau la mare modă înainte de pandemie. Vorbeam atunci de parlamentari, aleși locali, funcționari „speciali” dar și de militari, polițiști sau magistrați. Să vedem cu militarii, care-i rostul lor în lumea noastră? În primul rând, au pensie de serviciu, „obicei” întâlnit peste tot prin NATO. Așadar, în urmă cu două luni spuneam că, în afară de militarii din teatrele de război, nici unul nu merită pensie specială. Mai ales conțopiștii „ăia” de birou de la logistică. Păi să vedem. A început pandemia. Stare de urgență. Închiderea granițelor. Alarmă în toate unitățile militare. În timp ce noi înghițeam simptomele de COVID 19 de la televizor, militarii erau duși la granițe sau bănănăiau prin Suceava, Țăndărei sau mai știu eu pe unde. Să putem și noi să ne uităm liniștiți pe site-urile cu filme. S-au dus că așa au vrut ei, să apuce SARS-COV 2 de coarne? Nu, nu au avut ce face: au depus un jurământ și, în plus, nesocotirea unui ordin în timpul stării de urgență înseamnă ceva rău. A, medicii militari. Au umblat și „ăștia” de nebuni prin toate spitalele covidate, acolo unde noi civilii, ori nu ne-am priceput cum se face organizarea, ori ne-am speriat, ori (mai puțini) ne-a durut undeva. Medici militari sunt și la Gerota. Adică la MAI. Polițiștii, la fel. Toată ziua cranga pe străzi, să aibă de-a face cu toți importanții de pe lumea asta. Ca noi să vizionăm filme liniștiți, după cum spuneam. Era cât pe ce să uit de militarii „ăia” de la logistică. Au tras ei niște sfori și s-au apucat să ne aprovizioneze cu echipamente de protecție (de pe aiurea din lume), tehnică medicală sau mai cine știe ce prostii. Putea face oricine o deplasare în China cu niște amărâți de piloți (și „ăștia” au pensii speciale!). Apoi le-au distribuit spitalelor. Ieri au tulit-o în Republica Moldova. Alăltăieri s-au întors de prin Italia. Pe pile, evident, au mai luat și cadre medicale cu ei. Viață tată, și-au mai tras un concediu în timp ce noi ne-am riscat viața prin supermarketuri în lupta cu drojdia uscată. În consecință, poate nu ar fi rău să ne aducem aminte ce urlam în urmă cu două-trei luni. De preferat este să ne amintim când stăm în vârful patului, cu popcorn în brațe.

Publicitate