Ce am putea găsi sub „preș” după blocaj
În aceste aproape 2 luni de izolare am avut în atenție doar boala asociată virusului SARS-COV2. Am uitat complet de restul problemelor cu care se confrunta România. De parcă nu ar fi existat nici una. Evident, nu este ceva caracteristic doar României, putem să ne referim în aceeași notă la multe state ale lumii.
Așadar, ce am băgat sub „preș”? În cazul țării noastre am putea să începem tot cu sistemul medical. Și anume restul problemelor din sănătate. S-a făcut vreo analiză despre cum va evolua starea unora care nu au fost la medic în această perioadă? De la posibile afecțiuni oncologice până la cele stomatologice. Cât de grave vor fi tendințele? Pe românește, câți români vor muri în perioada următoare pentru că nu au avut acum acces la servicii medicale? Apoi, ce se va întâmpla cu instituțiile private din învățământ? Grădinițe, școli, universități? Cum vor supraviețui dacă, deocamdată, activitatea lor nu mai există până în septembrie? Ce se va întâmpla cu sportul românesc, crunt subfinanțat până la momentul martie 2020? În ce mod se vor descurca cluburile, asociațiile sau chiar ONG-urile din domeniu? Mass-media, la rândul ei într-o stare deplorabilă înainte de criza COVID 19, va mai avea vreo șansă să se facă bine după? Cum? Scăderile de venituri din publicitate sunt drastice iar „șantajul economic” ce va urma va fi un mediu extraordinar de propice pentru fake-news. Infrastructura precară de transport (rutieră, cale ferată, navală, aeriană) va rămâne tot așa (sacrificăm iar investițiile publice) sau vom face ceva în al doisprezecelea ceas? S-o fi gândit cineva că în toată această perioadă s-a pierdut orice control în materie de evaziune fiscală, de economie subterană în general? Acestea sunt doar câteva dintre subiectele nediscutate, poate neagreate, în această perioadă de blocaj. Ca și cum nu ar fi existat vreodată.