Ragazza italiana şi propaganda rusească, în vremea coronavirusului

25 martie 2020

Publicitate

Am primit azi, pe whatsapp, un clip – slide foto cu voce – în care „una ragazza italiana” (aşa „se semnează” la final, adică o dă anonimă) îi trage de urechi pe Merkel, Macron, Boris Johnson şi Trump că nu au ajutat Italia în vremea asta de criză şi îi învinovăţeşte de dimensiunea dezastrului. Le scoate pe ochi, într-un autoelogiu ce dă în penibil, tot ce le datorează civilizaţia contemporană romanilor, italienilor – invenţii, opere de artă – , luând în derâdere tot ce nu-şi are originea în peninsulă. Mi-a sunat cunoscut refrenul şi m-am gândit că ar fi interesant să o pun pe ragazza în legătură cu dacopaţii noştri de toate zilele, care ar putea-o convinge, cu argumente peremptorii, că, de fapt, nouă ni se datorează toate, nu lor. La un moment dat nu se mai înţelege dacă ragazza îi acuză pe germani, francezi, englezi şi americani doar pentru că nu i-au ajutat pe italieni sau chiar de o conspiraţie pentru a distruge Italia, pentru că asta ar reieşi atunci când spune că nu au calculat bine şi nu au luat în considerare că virusul nu cunoaşte frontiere. În final, îi înştiinţează că nu vor mai fi bineveniţi în Italia după criză – nu se înţelege dacă numai liderii mai sus numiţi, cărora li se mulţumeşte sarcastic sau şi cetăţenii care i-au ales – , ci vor fi aşteptaţi cu braţele deschise doar cei ce i-au ajutat. Subînţelegem că vor fi aşteptaţi ruşii şi chinezii, căci ştirile despre ajutoarele sosite în ultimele zile din Rusia şi China sunt foarte mult vehiculate în toată presa. Nu, nu ni se dă informaţia asta mură-n gură, că trebuie lăsat prostul să facă şi el nişte legături, ca să creadă că e deştept, cam cum legau Jupân Dumitrache şi Nea Nae Ipingescu masa poporului şi sufragiul universal de masa lor din sufragerie. Ei, pe mine nu mă enervează atât de mult aceste materiale de propagandă rusă, pe care le văd din ce în ce mai des în presa online, ci mă îngrijorează faptul că le primesc eu, care mă credeam într-o bulă mai ferită, unde există nişte filtre ce ţin de responsabilitatea distribuirii informaţiei. Imediat mi-a fost servit/ă şi un/o fakenews cât casa – acela/aceea că România primeşte un miliard de euro de la Uniunea Europeană pentru a lupta cu epidemia, pe când Franţa primeşte 300 de miliarde de euro. Ce ar trebui să păţească fiinţa asta, Norica Nicolai, care a făcut declaraţia MINCINOASĂ preluată de propaganda rusă şi aruncată în ventilator? Cum să mai ajungă adevărul la fiecare dintre românii care au receptat şi au dat mai departe minciuna sau la cei care au auzit la a doua sau a treia mână, prin radio şanţ? DE FAPT, un miliard vine de la UE pentru România, e adevărat, dar cele 300 de miliarde sunt bani din bugetul Franţei, pentru care Uniunea Europeană a dat aprobare să fie folosiţi ca ajutoare de stat. Căci, în condiţii normale, în ţările aparţinând UE, ajutoarele de stat sunt interzise, fiecare excepţie trecând prin filtrul Uniunii Europene. Nu-i aşa că e mai complicată şi mai greu de asimilat explicaţia asta ADEVĂRATĂ decât MINCIUNA paranoidă care se adresează direct naţionalismului instinctual, furibund, ce vine la pachet cu mania persecuţiei? Să ne înţelegem, nu idealizez pe nimeni în politică, nu cred nici o clipă că în Uniunea Europeană împărţirea banilor se întâmplă cu o corectitudine fără greş, că nu sunt interese politice sau de grup, dar sunt convinsă că, în mare, se respectă nişte reguli, nişte algoritmi. Şi aleg cu ochii închişi micile abateri, care, la nivel macroeconomic, pot însemna chiar milioane de euro, dacă de partea cealaltă mi se oferă autocraţia lui Putin sau excesele criminale ale guvernului Chinei comuniste. De fapt, mi se pare chiar caraghioasă ragazza italiana care îi aşteaptă cu braţele deschise pe aceiaşi chinezi care au ascuns cât au putut dimensiunea epidemiei de coronavirus, fiind vinovaţi de extinderea ei la nivel global şi, evident!, de miile de decese din Italia. Interesele Chinei şi Rusiei în Italia sunt strategice, le explică mai bine Iulian Fota aici. La fel de strategic este şi interesul celor două mari puteri pentru România, ceea ce s-a văzut şi în poziţiile, inexplicabile altfel, ale unor lideri politici români, care nu pot invoca scuza că nu ştiu ce înseamnă un regim comunist şi/sau totalitarist. De bine, de rău, cu toate spălările pe creier întreprinse constant, de ani de zile, de grupurile media care aparţin infractorilor, majoritatea românilor a fost întotdeauna proeuropeană. Dar acum oamenii sunt vulnerabili, se tem şi tind să renunţe la filtrul raţiunii şi să îi creadă pe cei ce le hrănesc temerile şi aşteptările. Din păcate, acest moment sensibil a venit în condiţiile în care societatea românească, în marea ei majoritate, este, practic, analfabetă în ce priveşte receptarea mass media. Oamenii, chiar şi dintre cei educaţi, iau de bun mai tot ce citesc în presă, fără a şti să evalueze credibilitatea surselor după anumiţi indicatori. Se informează din tot felul de publicaţii dubioase şi dau mai departe tot ce le sună bine, contribuind, fără nicio responsabilitate, la răspândirea informaţiilor false. Pe de altă parte, manipularea a ajuns la un nivel de rafinament care uneori îi lasă în offside şi pe experţii în intelligence, tocmai pentru că oferă hrană pentru paranoia profesională. Şi la nivel european, şi în România, acesta este momentul în care propaganda rusă poate întoarce decisiv opinia publică împotriva Uniunii Europene, ceea ce ar fi un dezastru. Brexitul ar putea fi urmat de alte exit-uri, ceea ce ar duce, finalmente, la disoluţia UE, într-un context de criză economică majoră post-pandemie. Şi atunci ne-am vedea sfâşiaţi între apartenenţa la NATO şi influenţa crescândă a Rusiei în regiune. Am senzaţia că politicienii noştri nu ar rezista tentaţiei de a pupa printre primii pulpana ţarului Putin, care ar putea rămâne preşedintele Rusiei până în 2036, pentru a se asigura de un loc privilegiat sub masa lui, un loc de unde să poată prinde mai uşor un os de ros.

Publicitate

Citiți mai mult despre interesele Rusiei și Chinei în Italia, în interviul acordat de Iulian Fota.