Mozaic - 6 decembrie 2021
Dorul de Dobrogea, în sufletul unor germani
Vi s-a întîmplat vreodată să vă fie dor de ceva ce nu ați cunoscut? Asta se întîmplă urmașilor nemților care au trăit în Dobrogea și au plecat, forțați de împrejurări, în patria strămoșilor lor.
Dorul de România se simte și la a treia generație, în sufletul unor nemți care nu au călcat niciodată în țara noastră. Dar știu țara noastră din povestirile bunicilor. Iar ce au făcut bunicii lor aici ne va povesti chiar cineva din comunitate, dar și un cronicar al istoriei militare din Dobrogea.
Istoria nu trebuie nici idealizată, nici falsificată. Ne place să credem în mituri, să ne construim eroi – dar Eroi au fost, Eroi sunt încă. Și indiferent de ce parte a armei ne-am aflat, cine ne-a fost aliat, apoi dușman, sau invers, să nu uităm că nimeni, niciun om simplu, nu s-a dus la război de plăcere. Să-ți lași viața în urmă, să nu știi dacă-ți vei mai vedea vreodată familia și oamenii
dragi, să nu știi dacă te vei întoarce om din infernul războiului – nu e o alegere pe care s-o fi făcut cu inima ușoară NIMENI.
Cînd ești la război, trebuie să lupți. Chiar dacă asta înseamnă că îți vei lăsa oasele pe un câmp de luptă, în vreun șanț săpat prin tranșee, doborât de inamic în focul luptei, ucis de foame sau măcinat de boli. Celor care au căzut pe pământul Dobrogei, frământat ca sufletul lor, să le trimitem un gînd de odihnă veșnică și pace eternă.
Odihnă și pace să avem cu toții, aici sau dincolo. Cît mai sîntem însă aici, să ne facem și noi datoria față de țara noastră. Asta vrem să facem noi prin emisiunea noastră – să fie un mic omagiu adus Dobrogei, pămîntul pentru care s-au jertfit atîția oameni, indiferent de naționalitate. Iar pentru Dobrogea noastră, trebuie să fim sănătoși, să avem grijă și de cei din jur și – foarte important – să facem Bine.