CONSTANȚA. Geneza implanturilor dentare prezentată de dr. Bogdan Acatrinei de la Superdent

29 martie 2023

Redactia DTV

Publicitate

Dr. Bogdan Acatrinei, medic stomatolog, cu master în implantologie dentară Gide/UCLA California 2010, la clinica Superdent din Constanța, clinică cu tradiție de 30 de ani, ne prezintă geneza implanturilor dentare.

De unde a pornit ideea de implant dentar?

Dr. Bogdan Acatrinei: Pentru a vedea unde au apărut primele implanturi dentare trebuie să facem o scurtă călătorie în timp. Unele dintre primele încercări de implanturi dentare datează din lumea antică. În urmă cu aproximativ 4.000 de ani, în China, se foloseau cuie de bambus pentru a umple spațiile lăsate de dinții lipsă. Egiptenii antici foloseau fire din aur pentru a menține dinții în poziție, sprijinindu-se pe dinții adiacenți. Acum 2.000 de ani, în nenumărate civilizații, dinții de animale și dinții umani, erau folosiți pentru a înlocui dinții lipsă ai oamenilor. Primele dovezi ale implanturilor dentare sunt atribuite populației mayașe, care a excelat în utilizarea bucăților de cochilii ca implanturi. Radiografiile mandibulelor mayașe arată o formare osoasă compactă în jurul implanturilor - os care arată uimitor de mult cu cel văzut în jurul implanturilor de astăzi. Revenind mai aproape de zilele noastre, undeva în anii 1700, Dr. Hunter a sugerat transplantarea dinților de la un om la altul. Experimentul său a implicat implantarea unui dinte incomplet dezvoltat în creasta unui cocoș și a observat un eveniment extraordinar și uluitor: dintele s-a înfipt ferm în creasta cocoșului și vasele de sânge ale cocoșului au crescut direct în pulpa dintelui.

A fost eficient fiecare experiment de implant dentar?

Dr. Bogdan Acatrinei: Bineînteles ca nu. Ca în orice domeniu științific, au fost nevoie de ani de cercetare și testare pentru a se ajunge la tehnologia implanturilor din zilele noastre. De-alungul secolului al XVIII-lea, cercetătorii au fabricat implanturi dentare folosind aur și aliaje, dar care nu au reușit să fuzioneze cu osul. Au fost folosite și alte substanțe precum capsule de argint, porțelan ondulat și tuburi de iridiu care nu au dat rezultate bune. Dr. J. Maggiolo a introdus un tub de implant de aur într-un loc proaspăt de extracție. Acest loc a fost lăsat să se vindece și apoi a fost adăugată o coroană. S-a observat cu nefericire că, din cauza inflamației excesive a gingiei, implantul nu a avut succes.

Cine a revoluționat lumea implanturilor dentare?

Dr. Bogdan Acatrinei: Doi frați, dr. Alvin și Moses Strock au fost primii ce au experimentat, în anii 1930, dispozitive ortopedice cu șuruburi din Vitallium, un aliaj de crom-cobalt. Ei au observat cu atenție modul în care medicii au plasat cu succes implanturi în osul șoldului, așa că le-au implantat atât la oameni, cât și la câini pentru a restaura dinții afectați. Acești frați au fost recunoscuți pentru munca lor în selectarea unui metal biocompatibil pentru a fi utilizat în dentiția umană. De asemenea, se crede că frații Strock au fost primii care au plasat primul implant endostal, adică în os, de succes. De altfel, Dr. Alvin Strock a stabilit și utilizarea antibioticelor pentru tratamentul infecțiilor parodontale, cum ar fi gingivita. Un implant endostal post-tip a fost dezvoltat de Formiggini, care este considerat „Parintele implantologiei moderne” și Zepponi în anii 1940. Designul spiralat din oțel inoxidabil al implantului a permis osului să crească în metal. Ulterior, Dr. Perron Andres a modificat designul spiralei lui Formiggini pentru a include un arbore solid în construcție. De aici încolo a existat o creștere drastică a modelelor de implanturi dentare.

Care au fost primele implanturi ce au avut rezultate deosebite?

Dr. Bogdan Acatrinei: Primele implanturi bine documentate și bine întreținute au fost create în 1978 de către Dr. P. Brånemark care a dezvoltat și testat un implant în formă de rădăcină folosind șuruburi din titan, filetate în două etape. Primul pacient al lui Brånemark avea deformări severe ale maxilarului și bărbiei, dinți lipsă în mod congenital și dinți nealiniați. Patru implanturi au fost introduse în mandibulă. Aceste implanturi s-au integrat într-o perioadă de șase luni și au rămas la locul lor pentru următorii 40 de ani. Odată cu implantul său, a apărut conceptul de „osteointegrare” și încrederea că educația implantului dentar ar putea fi introdusă în programele școlii dentare. Multe alte tipuri de implanturi au fost introduse după implantul Brånemark, care au inclus implantul ITI-spray, implantul Stryker, implantul IMZ și implantul Core-Vent.

Când s-a desfășurat cea mai mare creștere a inovației în materie de implanturi dentare?

Dr. Bogdan Acatrinei: Cele mai diverse modele de implanturi s-au extins între anii 1950 – 1970. În această perioadă mulți doctori s-au făcut remarcați. Dr. Leonard Linkow a introdus două variante ale implantului cu lamă, făcând posibilă plasarea acestuia fie în maxilar, fie în mandibulă. Medicii Roberts și Roberts au început dezvoltarea implantului endostal Ramus Blade. Acest implant a fost realizat din oțel inoxidabil de calitate chirurgicală. Dr. Grenoble a realizat implanturi de carbon vitros. Weiss și Judy au făcut populară utilizarea inserțiilor intramucoase care au ajutat la dezvoltarea protezelor maxilare amovibile. Dr. Small a introdus un dispozitiv de implant atasat de mandibula ce a fost cunoscut ca primul implant cu capse mandibulare. Acest lucru i-a ajutat pe cei care aveau mandibula edentată. Însă, o altă parte a istoriei implantologiei a început în Italia, când Stefano Melchiade Tramonte, un dentist foarte interesat de această problemă, a încercat să remedieze numărul de eșecuri în implanturi, înțelegând punctele slabe ale majorității implanturilor folosite la acea vreme: materialele utilizate erau inadecvate, morfologia cu filete minime și corpuri goale nu permiteau un suport osos adecvat. Așadar, acest medic a introdus un design nou ce a depășit deficiențele de proiectare anterioare prin aplicarea unui concept biomecanic care oferea o suprafață de sprijin mare și continuă. De asemenea, el a fost primul care a utilizat titanul în implantologie, care a a introdus ghidurile chirurgicale și care a realizat conceptul de osteointegrare, cu aproximativ doi ani înaintea lui Branemark. Câteva decenii mai târziu, ideile sale extraordinare aveau să fie confirmate în studiile James și Lemmons. O multitudine de variante au derivat din implantul său. Cel mai bine cunoscut este șurubul bicortical al lui Garbaccio care a înțeles că suporturile corticale sunt mai stabile și mai fiabile decât cele medulare și a teoretizat bicorticalismul, creându-și propria linie de implanturi în acest scop.

Care sunt cele mai recente inovații ale implanturilor dentare?

Dr. Bogdan Acatrinei: După cum multă lume probabil știe acest aspect, titanul a fost stabilit de mult timp drept materialul standard pentru implanturile dentare. Cu toate acestea, atunci când se iau în considerare factorii care pot afecta succesul implantului dentar atât pe termen lung, cât și pe termen scurt, unul dintre cei mai importanți este, fără îndoială, suprafața implantului. De aceea, materialele utilizate în compoziția implanturilor dentare sunt într-o continua evoluție. Roxolid este un aliaj nou și unic, din titan și zirconiu, fiind primul material dezvoltat special pentru dentiștii care lucrează cu implanturi dentare. Implanturile realizate din acest material prezintă o suprafață de SLActive, a cărei eficiență a fost dovedită științific. Combinația dintre aliajul Roxolid și suprafața SLActive asigură o rezistență ridicată a implanturilor, reprezentând un alt pas spre îmbunătățirea standardelor clinice, ceea ce înseamnă o îngrijire medicală mai bună pentru pacienți. O altă metodă pentru îmbunătățirea implanturilor este folosirea procesului de oxidare anodică, ce permite stratului de titan să crească și să devină dur. Implanturile anodizate au un timp de vindecare mai rapid în comparație cu implanturile normale, motiv pentru care cercetătorii au explorat modalități de a utiliza în continuare această tehnologie. Cercetările au culminat cu introducerea recentă a suprafețelor Xeal și TiUltra, care implică anodizarea întregului sistem implant-pilier. Contactul țesuturilor moi cu aceste suprafețe acționează ca o barieră pentru a proteja osul subiacent și reprezintă baza pentru sănătatea și stabilitatea țesutului pe termen lung.

Ce concluzii putem desprinde din toate cele relatate?

Dr. Bogdan Acatrinei: Pe scurt, istoria dezvoltării implanturilor dentare este o călătorie magnifică și fascinantă în timp. Nu poți decât să te oprești și să te minunezi de ingeniozitatea omului de-a lungul miilor de ani în această arenă a cercetării și științei, plecând de la materialele folosite inițial până la cele mai noi și complicate inovații în medicina dentară. Pas cu pas, fiecare cercetător a contribuit la tehnologia implanturilor dentare de astăzi. Datorită lor, implanturile din zilele noastre au o rată de succes extrem de ridicată. Astăzi, cu un tratament adecvat, proceduri chirurgicale solide și proteze care țin cont de densitatea osoasă, sănătatea, vorbirea, estetica și ușurința de curățare, vă puteți aștepta la rate de succes de până la 10 ani în peste 98% din cazuri. Una dintre cele mai bune modalități de a reduce eșecul implantului este colaborarea cu un dentist profesionist care folosește implanturi dentare de calitate. Medicii Superdent92acordă o atenție deosebită fiecărui detaliu, de la diagnostic și tratament până la evaluarea sănătății osoase și integrarea implantului.

Publicitate