Sărbătoare mare astăzi! Tradiţii şi superstiţii de Sfântul Andrei - ce NU trebuie să facem în această zi
Peste 940.000 de români îşi sărbătoresc astăzi onomastica, potrivit datelor Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor. Un număr de 31.604 românce au prenumele Andra; 21.264 - Andrada; 341.401 - Andreea; 7.896 - Andreia; 7 - Andrusa/Andruşa; 6 - Andrusca/Andruşca; 365 - Andruta/Andruţa; 24.462 - Andréa/Andrea; 395 - Deea; 31 - Deia. La bărbaţi, 3.059 de români se numesc Andi, 833 - Andreeas; 485.819 - Andrei; 1 - Andreiasi/Andreiaşi; 11.127 - András/Andras/Andraş; 828 - Andréa/Andrea; 9.557 - Andréas/Andreas/Andreaş; 146 - Andu; 3.083 - Endre; 2 - Ondras.
Sfântul Andrei s-a născut în jurul anului 5 d Hr în Galileea (pe atunci în Imperiul Roman) și a murit undeva după anul 60, fiind răstignit cu capul în jos în provincia Achaia, pe o cruce în formă de X făcută din lemn de măslin. Andrei este sfânt protector al Scoției și al Rusiei. În tradiția bisericească, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră. Fără îndoială că Sfântul Apostol Andrei nu s-a mărginit numai la predicarea Evangheliei și la botezul celor pe care i-a adus la Hristos dintre grecii și geto-dacii din teritoriile amintite, ci el a hirotonit pe unii dintre ei ca episcopi și preoți, așa cum făcea si Sfântul Apostol Pavel în călătoriile sale misionare. Numai așa se poate explica faptul că cea mai veche episcopie cunoscută pe teritoriul țării noastre este cea de la Tomis (Constanța de azi).
Puține sărbători tradiționale sunt însoțite de atât de superstiții, interdicții și semnificații, precum se întâmplă de Sfântul Andrei, pe 30 noiembrie. Și noaptea de dinainte este importantă și sunt esențiale și legăturile sfântului cu locurile noastre.
O zi în care munca era strict interzisă
„Ziua Sfântului Andrei este păstrată cu atâta strășnicie în toate ținuturile românești, încât, încă în urmă cu mai mult de un secol, se spunea în Moldova că poți să muncești în orice zi, cât de mare, numai în această zi să serbezi. Evident este o exagerare, căci nu este vorba despre toate tipurile de munci, ci mai cu seamă despre cele casnice, feminine (tors, cusut, măturat) și nici despre întreaga zi. În jumătatea de sud a țării nu atragerea lupilor constituie pericolul la care se expun cei ce nu respectă aceste interdicții, ci bolile, de la ciumă, până la simple dureri de cap”, scrie Narcisa Știucă în cartea Spirala sărbătorilor - Rosturi, tâlcuri și deslușiri..
În credința populară, noaptea de 29 spre 30 noiembrie era numită Noaptea Strigoilor care era o noapte de spaimă, fiindcă se credea că spiritele morților ies din morminte și se iau la bătaie cu „strigoii vii”. Cei mai periculoși strigoi erau vârcolacii despre care se credea că ar locui în văzduh, printre nori sau deasupra norilor. Ei erau considerați „răspunzători” pentru eclipse pentru că „ar mușca” din Lună sau din Soare.
Cea mai celebră tradiție de Sf Andrei este legată de usturoi. Iată ce spune Gh Ciaușanu „În noaptea Sf Andrei se mănâncă usturoiul și oamenii se freacă cu el, pe umeri sau pe piept, tot cu usturoi se freacă ușile caselor, pervazurile, țâțânile și chiar și țâțele vacilor, pentru ca strigoii, care se adună atunci, să nu aibă nicio putere, nici asupra omului, nici asupra casei lui, nici asupra vitelor lui.
Pentru că se credea că spiritele morților „mișunau” în noaptea de Sântandrei se făceau diverse „acte de divinație” Spre exemplu fetele credeau că îți pot afla ursitul și calitățile sale (tânăr sau bătrân, sărac sau bogat, urât sau frumos. Multe dintre aceste „acte magice” erau săvârșite de fiecare fată în parte, singură. În unele locuri fetele coceau o turtă cu apă, sare și făină, turtă pe care apoi o mâncau, sperând că își vor visa ursitul.
Noaptea vrăjită când animalele prin grai
Noaptea era un timp magic în credința populară, un timp al marilor schimbări, un timp prielnic pentru naștere, pentru moarte și pentru renașterea diverselor divinități adorate. La unele sărbători din an se aprindeau focuri uriașe, în unele regiuni se organizau jocuri în noaptea dinaintea unei înmormântări. Etnologii spun că sărbătorile și obiceiurile nocturne se leagă de un străvechi cult lunar și agrar și de vremurile când timpul să măsura pe nopți, nu pe zile.
In noaptea de Sf. Andrei, tradiţia spune că e bine să pui grâu la încolţit. Cel mai frecvent, grâul se pune la încolțit în ziua de 30 noiembrie, dar dacă este să respectăm întru-totul tradiția, grâul se pune la încolțit în prima oră a zilei Sfântului Andrei. Așa-dar ar trebui ca pe data de 29 noiembrie să așteptați miezul nopții și apoi să începeți procedeul de semănare a grâului.Potrivit credinței populare românești, grâul este considerat un simbol al belșugului, al prosperității. Indiferent că vorbim de tradiția păgână sau cea religioasă, această plantă este văzută ca sursa vieții, deoarece din grâu se face pâine, iar aceasta este mâncarea de bază. Din punct de vedere religios, grâul este simbolul vieții care biruiește moartea și, deci, un simbol divin.
Grâul se pune la încolțit în casă, într-un vas cu deschidere largă sau într-un ghiveci, vas de sticlă cu deschidere mare sau chiar o farfurie adâncă. Grâul se pune în pământ, dar se poate folosi și vată sau un burete. Metoda clasică de plantare a grâului este următoarea: După ce ați pregătit vasul în care veți pune grâul la încolțit, fiecare membru al familiei va lua o mână de pământ o va așeza pe fundul recipientului, apoi va presăra boabele de grâu și le va acoperi cu încă un strat subțire de pământ. Tradiția spune că fiecare membru al familiei trebuie să aibă propriul vas cu grâu. După ce acesta a fost plantat, recipientul se pune pe pervazul geamului, într-un loc cu multă lumină.Potrivit tradiției, punerea de grâu la încolțit de Sfântul Andrei aduce noroc și belșug în casă, dar este și o metodă de a vedea cum va fi anul următor.
Sursă foto: antena3.ro