„A fost un eveniment care ne-a marcat pentru întreaga viață”. Cu amintirile tragediei încă vii în minte, medicii și asistentele de la Spitalul de Boli Infecțioase rememorează clipele de coșmar
Cu lacrimi în ochi și durere în suflet. Așa rememorează cadrele medicale tragicul eveniment care a avut loc pe 1 octombrie 2021. O zi neagră care va rămâne adânc întipărită în memoria celor care s-au luptat cu flăcările, dar și a medicilor și a asistentelor care s-au luptat să salveze cât mai multe vieți.
Incendiul care a izbucnit anul trecut, pe 1 octombrie, la Spitalul de Boli Infecțioase este una dintre cele mai dureroase amintiri ale medicilor, asistentelor și a întreg personalului contractual de la instituția sanitară. Cu lacrimi în ochi, aceștia povestesc cu greu clipele de groază prin care au trecut.
„Ziua de 1 octombrie inițial a început ca oricare altă zi în care noi ne desfășuram activitatea medicală. Îmi aduc perfect aminte că ne pregăteam, noi medicii, să intrăm să facem vizita când am auzit alarmarea legată de izbucnirea incendiului în Terapie Intensivă. Ceea ce a urmat a fost un eveniment care, bineînțeles, ne-a marcat pe noi pentru întreaga viață. Ceea ce s-a întâmplat cu pacienții care au decedat a fost un eveniment foarte tragic. Este o zi care nu se va șterge din memoria nimănui, nici a noastră, a medicilor și a celorlalte cadre medicale și, bineînțeles, nici din memoria familiilor care au avut de suferit prin pierderea celor dragi”, a declarat dr. Ana Maria Iancu, medic SCBI Constanța.
Parcă totul ar fi fost un coșmar, susțin angajații spitalului. Nimănui nu-i venea să creadă că locul lor de muncă este mistuit de flăcări, însă nu s-au mai gândit la ei, ci la cum să-i salveze pe pacienții aflați în pericol.
„Sesizare a fost fumul și ne-am dat seama că vine din partea de Terapie. Eu am încercat să intru pe partea de hol a noastră, de secție, dar nu s-a mai putut, era imposibil. Și a trebuit să facem totul de afară, ținând cont că noi suntem pe partea de parter. Și salvarea a fost pe partea de parter, pe geam. Pentru că nu e mai putea intra pe partea de hol. Un moment marcant pentru noi. Marcant a fost și când a venit COVID-ul, pentru că am muncit diferit față de cum am muncit până acum, dar ne-am adaptat. Și după aceea a fost șocul desul mare. Ținând cont că s-au întâmplat astfel de evenimente și au fost pe multe spitale unde s-a folosit mult oxigen, destul de greu. Am crezut că la noi nu o să se întâmple, dar s-a întâmplat”, a declarat Nela Pucheanu, asistent medical.
Medicii care aveau în acel moment pacienți la Terapie Intensivă au fost extrem de afectați. Au încercat să facă tot posibilul să-i salveze chiar dacă și-au pus propria viață în pericol.
„Fiecare dintre noi medicii au avut, la rândul său, poate nu în aceeași zi, pacienți la Terapie Intensivă și noi în fiecare dimineață intram la vizita medicală extrem de bine echipați. Acela a fost un moment în care nu ne-am mai gândit la ce s-ar mai putea întâmplat, dacă am putea lua COVID, dacă ne-am putea intoxica cu fum, ci pur și simplu, primul gând al meu a fost la pacienții pe care îi aveam în grijă. Am încercat să-mi dau seama care este deplasabil, care este nedeplasabil și m-am dus acolo unde era nevoie de ajutor”, a mai declarat dr. Ana Maria Iancu, medic SCBI Constanța.
La un an de la tragedia produsă de incendiu, medicii și asistenții încă își amintesc cu durere și regret cele întâmplate. Speră ca de acum cei care le calcă pragul să aibă încredere că viața nu le va mai fi pusă în pericol.