„Este un disconfort”. Constănțenii și turiștii, nemulțumiți de lipsa toaletelor publice din Mamaia
Lipsa toaletelor publice rămâne în continuare o problemă a litoralului românesc. În stațiunea Mamaia există câteva grupuri sanitare însă, pentru acestea, turiștii sau constănțenii trebuie să scoată chiar și patru lei pentru a le putea folosi. Și cum în ultima perioadă cam toate s-au scumpit, mulți preferă să țină de bani așa că dau o fugă fie în camera de hotel sau acasă, fie la o terasă sau restaurant. Însă, și în aceste cazuri există riscul ca patronii să nu-i lase la toaletă, decât dacă sunt clienți. Așa că, o parte dintre aceștia, recunosc că aleg ca soluție... marea.
„Este un disconfort. Nu ai toaletă, nu ai spațiu unde să te speli după plajă”, spune o turistă.
„De șase ani vin aici și chiar îi spuneam prietenului meu că e problemă cu toaletele aici, trebuie plătit și sunt cam mizerabile”, spune un turist.
Sunt câteva dintre observațiile turiștilor, dar și ale localnicilor care își petrec timpul la plajă în stațiunea Mamaia. Indiferent de vârstă, cu sau fără copii, oamenii se lovesc deseori de această problemă.
„Chiar niciuna. De fiecare dată era deschisă aceasta de la autoservire și mergeam acolo. Trei lei e destul de mult”, spune o turistă.
„Noi suntem din zonă și nu stăm prea mult pe plajă”, spune o constănțeancă.
Echipa Dobrogea TV a luat la pas o parte a stațiunii, iar în zona cuprinsă între Pescărie și Cazino, nu a depistat nici măcar un spațiu public destinat nevoilor atât de firești.
„Nu, chiar vorbeam despre asta, că nu sunt. Nu este ok pentru turiști pentru că o să întâmpine o problemă. De multe ori stăm la plajă și de acolo trebuie să plecăm”, spune un constănțean.
Motivul? Stațiunea Mamaia abundă în terase, restaurante și hoteluri unde oamenii pot intra să-și rezolve nevoile fiziologice. Însă, aceștia recunosc că nu mereu li s-a permis accesul pentru că nu erau clienții localului respectiv.
Turistă: Am mai intrat în hoteluri și am mai mers acolo.
Reporter: Vă dau voie?
Turistă: Câteodată da, câteodată nu.
O altă variantă ar fi toaletele private care, de-a lungul timpul, au ajuns niște afaceri profitabile. Trei sau patru lei trebuie să scoată o persoană din buzunar pentru a intra la baie. Am făcut și noi un mic experiment, încercând să mergem la o astfel de toaletă cu mai puțini bani decât este prevăzută taxa. Angajata nu a făcut rabat de la tariful stabilit și nu ne-a permis accesul.
Reporter: Sărut mâna!
Angajat toaletă privată: Bună ziua!
Reporter: Pentru toaletă? Cât trebuie să vă dau?
Angajat toaletă privată: Trei lei.
Reporter: Trei? Nu cred că am, am doar doi.
Angajat toaletă privată: Dacă n-ai, dă-i încoace și îmi mai dai un leu.
Reporter: Păi n-am de unde să vă mai dau.
Angajat toaletă privată: Hai mă, cum n-ai? Vii cu doi lei la plajă?
Așadar, oamenii vor continua să plătească, să alerge până la unitatea hotelieră unde sunt cazați, să ceară permisiunea administratorilor de restaurante și să spere că în viitorul apropiat cineva se va gândi și la ei și la nevoile lor.