Un român a găsit pe E60 un tânăr murdar, flămând, al nimănui şi l-a luat acasă. După două săptămâni, Iosif este un alt om: ''Nu întâmplător v-ați găsit, Dumnezeu rânduiește lucrurile aşa cum trebuie''

23 mai 2022

Redactia DTV

Publicitate

Un tânăr de doar 18 ani, abandonat la naştere de cei care ar fi trebuit să aibă grijă de el, a primit o nouă şansă la viaţă. Un român care l-a găsit întâmplător în timp ce merge pe E60, l-a luat acasă la el şi i-a devenit familie, acea familie pe care nu a avut-o niciodată. Iosif se află de două săptămâni la noua lui casă şi a devenit un alt om. Din tânărul istovit de muncă, de foame, s-a transformat într-un adolescent care abia acum începe să trăiască cu adevărat.

Gestul lui Ioan a stârnit un val de empatie. Oamenii l-au felicitat pentru puterea de a iubi un copil al nimănui şi pentru a schimba destinul unui om necăjit. Întâmplător, Iosif seamănă foarte mult cu salvatorul său.

“Ce bine seamănă Iosif cu dvs. Nu întâmplător v-ați găsit, Dumnezeu rânduiește lucrurile asa cum trebuie sa fie . Sa fiți binecuvântati mereu de bunul Dumnezeu”, “Parcă ar fi tată și fiu, sincer, asemănare leită. Dar Domnul Isus să vă binecuvânteze pentru gestul făcut față de un om necăjit”, “Tare va seamănă. Mult respect, se vede fericirea de pe chipul lui, Dumnezeu asa a așezat lucrurile. Nimic nu este întâmplător. Binecuvântări divine”, sunt câteva dintre comentariile la poza celor doi.

Ioan a povestit pe pagina lui de Facebook cum l-a cunoscut pe Iosif şi cum a fost îmbrăţişat acesta de toată familia.

“E a doua săptămână de când e Iosif la mine. L-am găsit în drum spre oraș, pe E60, abia ce am ieșit din curte pe aceiași parte cu mine dar pe jos, pășea agale dar apăsat să nu-l doboare curentul camioanelor, avea capul plecat și parul răvășit. Părea istovit de căldură si foame.

Am tras imediat pe dreapta, l-am așteptat să ajungă in dreptul geamului deschis și l am invitat în mașină.

Înainte să pună mâna pe usa m-a avertizat fara sa ma salute măcar, aproape speriat: - Nu am nici un leu !

- Nu-i nimic, hai urca, unde vrei să ajungi? Îl întreb în timp ce îl ajut să-și pună centura pe care bajbaia să o lege.

- Unde vreți să mă duceți, răspunde el, mulțumesc că m-ați luat, am fost angajat văcar la unu dintr-un sat la 30 de km de aici, nu m a plătit deloc in 3 luni de când sunt la el, muncea cu mine pana la 11 noaptea la scos gunoi, carat lemne, mâncare primeam când își aducea aminte de mine, completeaza el, nu am bani sa va dau, repeta rușinat, va supărati ?...

(în România anului 2022 încă avem sclavagism, tineri care nu știu, nu pot si nu i ajuta nimeni sa si gaseasca un rost, sunt exploatati de oameni fara căpătâi…)

-Stai liniștit, nu vreau nici un ban și

il întreb din nou: - Unde ai de gând să mergi acum, ai vrea să te duc într un loc anume, insist eu ?

- Merg în Oradea, nu știu ce o să fac, n-am pe nimeni, sunt din Centrul de plasament dar m-au dat afara acum un an, ei zic ca am 18 ani si trebuia să plec ca nu mai primește bani pt mine, nu am familie, nu am pe nimeni, poate gasesc sa stau undeva..... am vrut altădată să ma duc o noapte sau doua unde am stat la o doamnă dar nu m-a mai primit.....

- Zic uite, eu nu am animale sa ai grija, decât 2 căței și 3 iepuri, vii la mine, îți dau bani de buzunar sa ai și tu de un suc, o cafea, o ciocolata, îți dau haine, te hrănesc și îți ofer un loc unde sa locuiești, ce părere ai ?

- Vorbiți serios domnu? că vreau să vin chiar acum răspunde el căscând cu bucurie niște ochi frumoși mari de un verde azur.

- Da, poți să vii chiar acum”, a scris Ioan.

Iosif a primit un cămin

Ioan l-a primit în casa lui şi i-a dat o familie. Alături de ei, Iosif învaţă ce este fericirea.

“Întorc mașina si merg din nou spre casă. Ii găsesc eu un loc unde să doarmă, unde mănânc eu și copiii mai încape unu, dacă nu mi e frig mie, nu o sa-i fie nici lui mă gândesc în timp ce i configurez în minte locul de cazare.

Nu avea nimic la el, tot ce avea încăpea in buzunarele pantalonilor soiosi de pe el. Când m-am dus seara la el în camera, era în pat, ciorapii erau toti găuri la degetele mari cu bătături groase, in călcâiele crapate bătăturile eratau de parca era încă încălțat.

In primele zile manca tot la 2, 3 ore, îmi zice într-una din zile:

- Niciodată nu am mâncat o mâncare așa bună (pui cu sos curry, garnitura de orez si salata de roșii), îmi dați încă o porție?

Normal, zic - îți dau sigur.

Ii pun farfuria și după ce manca îmi zice :

- Nu țin minte când am fost satul ultima dată până la dumneavoastră( poate exagereaza sa ma simt eu bine ca il ajut, dar un adevar tot o fi in asta)!

Ma tot gândesc oare cu ce o fi greșit acest biet copil sa aibă un asemenea destin?!

E și el om, simte, obosește, îl doare, ii e foame, frig, plânge, ar râde, s-ar bucura dacă ar avea pt ce.....

Abandonat de părinții pe care nu i-a cunoscut niciodată, plimbat din centru în centru pana s-a făcut mare, apoi cum a făcut 18 ani azvârlit ca o măsea stricata într o lume neinteligibila pt el, chiar ostila. Nu știu cine va citi postarea asta, dar dacă e cineva care poate influenta o decizie pt acești năpăstuiți, va rog din toată inima mea de tata, faceți ceva sa nu mai ajungă un soi de plebea societății atâția copiii ai nimănui cum ies dupa ce fac 18 ani in sistemul de protecție.

Dacă ați avea un copil și ar fi trecut de 18 ani, nu ti-ar pasă dacă are ce manca, unde doarme noaptea asta, oare nu l doare ceva, oare e bine .......?!

M- am uitat în seara asta la el în timp ce se juca cu Marcus( si au facut sabii ninja), ma gândeam, oare cum e să știi că nimeni nu îți simte lipsa?

Pe el nu îl da nimeni dispărut dacă nu ajunge în nicăieri-ul lui, se are doar el pe el, fără nimic în plus, doar cu minusuri....

Adesea îl văd stând în mijlocul curții pe o lespede de lemn, parcă ar aștepta pe cineva care a uitat sa mai apară la un copil ce între timp e om mare prea devreme, adult.

Cu toate că nu are nimic, îl vad lipsit de griji de parcă nu i-ar lipsi nimic, chiar bucuros, zambitor- senin.

Îl întreabă Marcus zilele trecute: - - - - Noi mergem cu tata la KFC Vineri, vii cu noi? ( Marcus l ar duce peste tot, i a dat telefonul lui vechi de tot în prima seara, ca e fratele lui).

- Ce e ala KFC ??? întreabă Iosif!

- Ca McDonald's zice Marcus, unde se manca si primim jucarii , săptămâna asta e Sonic.

- Nu știu ce s alea, se uita Iosif nauc la Marcus.”

-----------------

De atunci e prin curte, mereu își face el câte o treaba, ma vede ce fac eu și după ce plec încearcă și el. L-am găsit in atelier într-o zi după amiaza, slefuia cateva rigle de lemn, nu mai era nevoie, dar voia sa se facă util, pt fiecare lucru de care se apucă, cat de mărunt și banal ma întreabă dacă e bine cum face, probabil sa nu ma dezamăgească si sa i spun sa plece.

Dumnezeu i a dăruit ochi frumoși și sănătate, dar n-a primit la pachet și măcar un dram de noroc .....

În 2 săptămâni a devenit alt om, e asa mândru de el", îşi încheie Ioan povestirea.

Publicitate