Imaginea zilei. Salvamontiştii, extenuați la finalul operațiunii de salvare de 19 ore din Munţii Făgăraş: operațiunea, prin ochii unuia dintre eroi
Imagini virale cu salvamontiştii, obosiți după o invervenție de salvare în Munţii Făgăraş, care a durat 19 ore. Aceștia au intervenit în noaptea de miercuri spre joi pentru salvarea unei persoane care a rămas blocată pe un perete în zona lacului Călţun şi recuperarea alteia care a decedat, după ce a căzut în prăpastie.
Doi turişti au urcat pe un perete care se escaladează exclusiv iarna şi au sunat să ceară ajutor abia după ce unul dintre ei a căzut în gol şi a murit, iar întunericul a îngreunat mult acţiunea. Salvamontiştii din Sibiu şi Argeş au intervenit pentru salvarea persoanei rămase blocate şi recuperarea trupului celeialte, o operaţiune care a durat aproape 19 ore şi care a fost povestită de unul dintre salvatori. Imaginile cu salvamontiştii care se odihnesc pe iarbă, la finalul intervenţiei, au devenit virale pe internet.
Imagini cu salvatori montani care dorm sub cerul liber, la finalul acţiunii de salvare din Munţii Făgăraş, la care au participat salvatori din Sibiu şi Argeş au fost postate pe reţelele de socializare.
Cornel Zărescu, unul dintre salvatorii care au urcat noaptea pe peretele abrupt pentru a-l recupera pe turistul care a rămas blocat acolo, după ce şi-a văzut prietenul căzând în gol şi rămânând inert, a povestit pe Facebook că iniţial a crezut că apelul este o glumă, dat fiind specificul zonei, şi a dat detalii despre acţiunea dramatică de salvare.
Cum a decurs oparațiunea
„E miercuri seară, trecut de ora 23.30, oscilez între a mai urmări un timp Perseidele sau a mă bagă la somn. Mara primește un apel de la colegii de la Sibiu în care i se comunică despre un accident la lacul Călțun, cu două persoane ce cățărau în peretele Caltunului: una a căzut, cealaltă e blocată în perete. Pare o glumă la prima vedere: cine se cațără noaptea (sunt peste 2 ore de când e întuneric) un perete ce e ocolit vara din cauza că e friabil și se escaladeaza exclusiv iarnă?
Sunăm la dispecerat, ni se spune aceeași poveste pe care o auzisem de la sibieni, cerem nr persoanei care a apelat și... ne convingem că povestea este cât se poate de reală.
Apelantul stă lângă o dâră lungă de sânge la capătul căreia se află un corp neînsuflețit. Ne relatează cum era la cort și cum a văzut lanternele în perete, apoi a auzit un strigat și una dintre lumini a căzut în abis.
E clar, nu e timp de pierdut, sperăm că cel rămas în perete să reziste până vom ajunge la el. Fac repede un calcul referitor la ce materiale vor fi necesare: asigurări mobile pt acces, pitoane și ciocan pt coborârea din perete, corzi, o pufoaică pt a petrece noaptea mai ușor. Iau ceva apă, uit mâncarea.
Reapelăm Sibiul pentru a vedea ce materiale au luat și ei și aflăm că echipa lor a pornit deja, au cam 10 minute avans față de noi. Pornim, fiecare cu gândurile lui, iar adrenalină ne mâna pe toți cu toată viteză spre Călțun. Fugărim lanternele colegilor de la Sb, dar distanță se păstrează constanța.
Dintr-un punct din care se vede panorama spre zona vizată observăm lanternele celor ce ne așteaptă. Dau semnale disperate, ne lămurim din nou că nu este o glumă, în schimb distanță pe verticală dintre cel de jos ce păzește trupul decedatului și cel din perete ne cam dă fiori.
În fine ajungem cam în două ore de la plecare în zonă, situația este tragică, cel care ne-a apelat a acționat că la carte, dar nu putea face nimic în plus. Îi mulțumesc și pe această cale că a rezistat acolo până am venit noi, fiind un reper esențial în întuneric, fapt ce ne-a scutit de multe căutări.
De jos de la baza peretelui abia distingem lanternă celui blocat pe o brană. Căutăm o variantă de acces, dar nu e nimic evident la lumina lanternelor. Ne tot întrebăm cum a reușit să ajungă acolo, că să urmăm și noi același drum.
Mai târziu am aflat că de fapt ei au venit de sus, de pe vf Lespezi, prin Hornul Caltunului și fiind întuneric au crezut că au ajuns la baza lui, când de fapt au prins o brană ce i-a condus în plin perete. Cel mai ambițios dintre ei a încercat să găsească o varianta de coborâre și a căzut.
Ne decidem să încercăm un acces pe un horn din apropiere care de jos pare ud și alunecos, dar e tot ce avem. Mă leg în coarda cu colegul Rață, am mai cățărat împreună și știu că e un tânăr ce își dorește mult să ajute.
Pornesc cu grijă, până la horn e o față de stanca compactă în care cu greu reușesc să pun o asigurare mediocră. După vreo 10-12m în schimb găsesc un punct de rapel, probabil folosit la o retragere de iarnă, apoi intru pe linia hornului ce nu este totuși chiar atât de alunecos și mai are și o fisură de toată frumusețea pe partea stânga (ce nu se vedea de jos) în care montez asigurări solide. Merg până la capătul lui și ies în stânga pe brâne de iarbă, sperând să dau de victima. Ghidat de colegii de jos fac o traversare, se pare că sunt undeva puțîn deasupra lui. Reușesc să bat două pitoane care vor servi că regrupare și că punct de lansare pt victima. Mai consolidez cu o nuca și îl chem pe Rață care vine cu toată viteză.
Planul e făcut în mintea mea: îl voi lansa pe colegul meu la victima, el îi va pune un ham, apoi voi lansa victima pe una din corzi peste perete, până jos. Rață rămâne asigurat în cealaltă coarda, colegii preiau victima și mai departe noi ne vom descurcă la fel că în alte dați când suntem în perete. Zis și făcut, treaba merge strună, coboram și noi, se face cam ora 3.15 până terminăm de strâns corzile.
Mai punem decedatul în sacul special și apoi coboram la refugiu pentru două ore de somn chinuit.
A două zi aducem cadavrul lângă lac, victimele sunt coborâte cu elicopterul, iar noi luăm lungă potecă în coborâre spre Piscul Negru. Cum am așteptat "ventilatorul" până după prânz, ajungem destul de târziu la cabană, dar somnul de după-amiază intră bine la orice ora.
Concluzii, fără să vrem musai să facem acuzații, ci mai degrabă să tragem învățături: victimele au intrat foarte târziu în traseu (au ajuns pe vf Lespezi seară) și s-au ambiționat să coboare la Călțun pe un traseu nemarcat (de fapt un traseu elementar de alpinism) în condițiile în care erau pentru prima dată în zona. Din păcate nu au sunat la Salvamont când au văzut că e noapte și nu știu unde se află, ci abia după ce s-a întâmplat tragedia (semnal există în peretele Caltunului, noi comunicând cu baza fără probleme pe timpul intervenției).
Mențiune specială: un mare MULȚUMESC colegilor de echipa și celor de la Salvamont Sibiu, niște oameni minunați și foarte buni profesioniști. Ei au făcut că și această acțiune să se desfășoare în condiții de maximă siguranță și mai mult, să fie o plăcere că mă aflu acolo, cu tot dramatismul situației!", a povestit Cornel Zărescu.
Sursă foto: Facebook Cornel Zarescu