La Spitalul „Sfânta Maria“ din Capitală se pot face din nou transplanturi pulmonare. Povestea sfâşietoare a Adrianei: ''La propria nuntă am fost monitorizată de ambulanţă''

05 iunie 2021

Redactia DTV

Publicitate

O veste bună pentru cei care aşteaptă pentru un transplant pulmonar, care le-ar putea salva viaţa. Monica Althamer, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, a declarat pentru News.ro că Spitalul Sfânta Maria din Capitală a primit din nou acreditare pentru a putea face transplant pulmonar. Echipele Agenţiei Naţionale de Transplant, dar şi ale Direcţiei de Sănătate Publică, au verificat condiţiile din unitatea sanitară astfel încât să fie indeplinite criteriile necesare bunei funcţionări a centrului de transplant pulmonar.

Povestea sfâșietoare a Adrianei Simion

Adriana Simion, o tânără care are emfizem pulmonar de 9 ani şi care este trecută pe lista de aşteptare pentru transplant pulmonar de doi ani, a explicat prin ce trece din cauza bolii. Femeia este dependentă de oxigen non-stop, dar şi de ajutorul celor apropiaţi.

Ea a povestit emoţionată cât de greu i-a fost la propria nuntă, când s-a simţit rău, iar alături i-au fost o bună parte din timp medicii de pe ambulanţă. Vestea că se poate face din nou transplant pulmonar la Spitalul Sfânta Maria o bucură enorm, însă atrage atenţia asupra altei probleme cu care se confruntă pacienţii care au nevoie de transplant: lipsa donatorilor.

“În urmă cu 9 ani am fost depistată cu emfizem pulmonar, o afecţiune care distruge în totalitate plămânii şi care la un moment dat necesită transplant pulmonar. De doi ani sunt pe lista de transplant pulmonar, aşteptând organul care mă poate salva. Situaţia este din ce în ce mai grea, oriunde mă duc, sunt foarte redusă în a merge, a face efort, tot timpul trebuie să fiu în preajma cuiva, tot timpul să am oxigenul după mine, sunt dependentă 24 din 24 de ore de oxigen.

A fost groaznic, am fost foarte încăpăţânată că am vrut să fac cununia civilă, să ne căsătorim, şi cu toate că situaţia nu era destul de ok nici atunci, şi atunci eram dependentă de oxigen, a fost destul de rău, toată noaptea am fost monitorizată de ambulanţă, pe perfuzii, eu nu prea am fost prezentă acolo, la propria mea nuntă, dar totuşi am vrut să se întâmple, am vrut să fac nunta. Nici nu vă pot exprima în cuvinte ceea ce înseamnă să fii conectat la un aparat de oxigen şi pur şi simpu să nu poţi respira chiar şi de multe ori cu oxigenul, este crunt.

Este o veste minunată, este o veste foarte bună, pentru că avem mai multe şanse, atât timp cât în ţară la noi nu se făcea transplant pulmonar s-a făcut un acord cu Italia dar vă daţi seama că nouă ne convine foarte mult să fie în propria noastră ţară, este altceva, este mult mai uşor pentru noi pacienţii să ne deplasăm, având în vedere că suntem foarte greu de deplasat, dar să mai mergem şi în altă ţară.

Ce considerăm noi ca pacienţi, şi de ce ne-am lovit de-a lungul timpului, este lipsa organelor, pentru că, dacă nu sunt organe, nici noi nu avem o şansă la viaţă. Conştientizarea donării este foarte importantă, pentru că sunt foarte mulţi oameni care aşteaptă un organ şi de multe ori nu pot să aibă şansa sau norocul să primească un organ. Să se înţeleagă că, dacă nu sunt organe, nici noi, pacienţii care suntem pe listă, nu o să putem să beneficiem de o altă şansă la viaţă. Sunt medicii care vor să ajute, dar dânşii nu pot face minuni, dacă nu au organe pur şi simplu nu au ce să facă”, a declarat pentru News.ro Adriana Simion, unul dintre cei 6 pacienţi trecuţi pe lista de aşteptare pentru un transplant pulmonar.

Trista poveste a lui Ionuţ Anghel

Ionuț Anghel, un tânăr din Focșani care în ultimii trei ani aștepta un transplant de plămâni, a murit anul trecut, în noiembrie, la doar 35 de ani. A lăsat în urma lui o soție și un copil de doi ani. În așteptarea încheierii unui acord negociat de autoritățile române cu o altă țară, tânărului i s-a făcut rău în ultimele zile și a ajuns la spital. Din păcate, nu a mai putut fi salvat.

În luna iulie plămânii lui Ionuţ funcţionau la o capacitate de doar 15%, astfel că orice efort era o povară pentru el.

„Eu mă lupt pentru fiecare zi și noapte de noapte în speranța că va exista și un "mâine" și am afirmat asta în mai multe rânduri însă "cei de sus" au dat din cap în sens afirmativ că am nevoie de ajutor și cam atât... nimic concret! Când văd ce-mi spun cei care s-au tratat în afară, că acolo se poartă cu ține că și cum ai fi de-al lor... Doar când auzi „ca și cu un OM” de-al lor sau nu, pentru mine nu a mai contat. Deci se pune prețul pe Viață, te ajută, nu te lasă să ajungi în ultima faza ca să-ți mute, mai apoi, un dosar de colo-colo”, afirma tânărul.

Publicitate