Sărbătoare mare astăzi - tradiţii, obiceiuri şi superstiţii de Sfântul Nicolae!

06 decembrie 2020

Redactia DTV

Publicitate

Astăzi, românii îl sărbătoresc pe Sfântul Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, cunoscut popular şi sub numele de Moş Nicolae. Acum se deschide o lună de sărbători de iarnă, care durează până la 7 ianuarie, când este celebrat Sfântul Ioan Botezătorul.

Sfântul Ierarh Nicolae - Sân Nicoară - este patronul soldaţilor, al marinarilor, al fetelor sărace, este considerat ocrotitorul copiilor şi al celor acuzaţi pe nedrept. În seara de 5 decembrie, copiii îşi lustruiesc ghetele, aşteptându-l pe Moş Nicolae, care vine să le aducă daruri.

"Sfântul Nicolae face parte dintre sfinţii cu mare ţinere. Iarna începe, după unii, în această zi. Când îşi scutură barba sfântul, începe să ningă. Mai important decât toate este faptul că Sfântul Nicolae reprezintă o geană de nădejde. Poate că nu se sfârşeşte lumea, poate că vine primăvara iar… Sfântul Nicolae ajută fetele sărace. Obiceiul de a dărui copiilor dulciuri şi o nuieluşă este o inovaţie a oraşului, o prefigurare a lui Moş Crăciun cel atoatedăruitor", scrie Irina Nicolau în "Ghidul sărbătorilor româneşti".

În România, Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi.

De sărbătoarea Sfântului Nicolae, oamenii participă la Sfânta Liturghie, unde se roagă pentru diferitele lor probleme, iar fetele - să se căsătorească. După slujbă, cei cu numele Nicolae pregătesc o masă cu mâncăruri de post, cheamă preotul să le binecuvânteze şi, după ce împart din ele celor săraci, îşi sărbătoresc ziua de nume cu rudele şi vecinii. Se mai crede că Sfântul Nicolae apără de boli şi lovituri oamenii, dar şi vitele din gospodărie, pe care le fereşte de lupi.

"Numele Sfântului Nicolae a fost legat de observaţiile astronomice populare. Ţăranii au observat că soarele nu răsare întotdeauna în acelaşi loc, ci în locuri diferite între est şi sud. De sărbătoarea Sfântului Nicolae, spuneau bătrânii, soarele răsare la miazăzi şi, începând cu această dată, alungat de Sfântul Nicolae, începe să răsară tot mai spre miazănoapte, până la Sfântul Toader (în preajma echinocţiului de primăvară), care îl alungă din nou înspre miazăzi. Sfântul Toader păzeşte cerul la miazănoapte, iar Sfântul Nicolae, la miazăzi, ca să nu-i permită Soarelui să fugă, îngrozit de răutăţile pe care le vede ziua pe pământ. Se mai zice că, atunci când e gata să ajungă la Sfântul Toader, Soarele ia cu sine nouă babe rele şi aduce ninsori, ploi şi vreme rea, doar-doar va scăpa nevăzut de Sântoader! Dar Sântoader are şi el nouă cai şi cu ei fugăreşte Soarele şi îl ajunge din urmă, după câteva săptămâni bune! Şi uite aşa se plimbă Soarele pe cer între Sfântul Teodor şi Sfântul Nicolae şi, credeau bunicii noştri, într-o zi va scăpa, nu pe la Sfântul Toader, care e tânăr şi are cai, ci pe la Sfântul Nicolae, care e bătrân şi nu are cai. Dar asta va fi abia la sfârşitul lumii", spune muzeograful Ana Pascu de la Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Despre Sfântul Nicolae se spune că, ajuns arhiepiscop, se îngrijea şi de sufletele, dar şi de nevoile trupeşti ale locuitorilor din Mira. Umbla neştiut prin cetate şi le dăruia cele necesare pe furiş. Unui om i-a dat, pe rând, trei pungi cu galbeni, ca să aibă fetele lui zestre, să se poată căsători. Pentru a lega viaţa Sfântului Nicolae de obiceiul de a pune cadouri în ciorapi sau în ghete, într-o legendă populară se zice că a azvârlit una dintre pungile de bani pe fereastră şi aceasta a căzut într-un ciorap pus la uscat lângă foc. Alţii spun că era o gheată.

De aceea, ziua Sfântului Nicolae se mai numeşte, prin unele ţinuturi, Crăciunul Copiilor. Seara, în ajun, copiii îşi curăţă ghetele, în care vor primi daruri mărunte: ciocolată, bomboane, fructe de iarnă (portocale, mandarine, curmale şi smochine), haine şi jucării. Darurile mult visate, mai costisitoare, le vor fi date de Crăciun, sub pom. Cei care nu au fost cuminţi primesc o nuieluşă (semn al pedepsei pe care o merită).

Tradiţii şi obiceiuri

În popor se crede că de Sfântul Nicolae începe iarna, cu adevărat. În această zi, Moşul îşi scutură barba sură şi începe să ningă. Iar dacă nu ninge, înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit.

În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii ştiu că trebuie să-şi lustruiască ghetuţele sau cizmuliţele deoarece Moş Nicolae va veni să le aducă daruri.

Copiii mai neascultători primesc lângă dar şi o nuieluşă să le aducă aminte că trebuie să asculte de părinţii şi bunicii lor.

Conform tradiţiilor populare, Moş Nicolae apare pe un cal alb, făcând astfel trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, ajută pe toţi cei nevoiaşi, orfanii şi văduvele, este stăpânul apelor şi salvează corăbierii de la înec, protejează soldaţii pe timp de război.

Tot în popor se spune că, în nopţile sfinţite de sărbători, când cerurile se deschid şi pentru noi, preţ de o clipă Sfântul Nicolae poate fi văzut stând în dreapta Domnului.

În Europa, în preajma secolului al XII-lea, ziua de Sfântul Nicolae a devenit atât ziua darurilor şi a activităţilor caritabile.

Arhiepiscopul Mirei Lichiei din Asia Mica, Sfântul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, este numit şi Tatăl Spriritual al locuitorilor din Beit-Jala, lângă Bethleem, Palestina.

Această mică localitate (14.500 locuitori) este una şi aceeaşi cu aşezarea Galem menţionată în Vechiul Testament. Există aici o comunitate continuă de creştini de 2000 de ani. Locuitorii îl îndrăgesc atât de mult pe Mar Nicola (cum este numit aici), încât a devenit patronul creştinilor din oraş, sfântul protector al localităţii. Aproape fiecare familie creştină din Beit-Jala are un Nicola în famile.

Un alt loc unde se cinsteşte ziua sfântului prin mare pelerinaj este Bari - Italia.

Bari, oraşul situat pe ţărmul Mării Adriatice, în sud-estul peninsulei, este un important loc de pelerinaj întrucât aici se află biserica ce adăposteşte moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni.

Catedrala Sfântul Nicolae a fost construită în secolul al XVII-lea, (construcţia a durat 110 ani) pentru a adăposti moaştele Sfântului Nicolae, furate din Mira Lichiei (localitatea Demre aflată în sudul Turciei de astăzi) de un grup de marinari din Bari.

Potrivit legendelor, sfântul, trecând prin oraş în drumul său spre Roma, a ales Bari drept loc pentru înmormântarea sa. Bari este un important centru de pelerinaj atât pentru italieni, cât şi pentru creştinii ortodocşi din estul Europei.

Sursă: news.ro

Publicitate