Minune la mânăstirea Dervent: Veșmintele părintelui Elefterie, găsite intacte după 30 de ani de la înhumare

18 noiembrie 2020

Redactia DTV

Publicitate

Dumincă am fost chemat, de către părintele stareţ Andrei de la Mânăstirea Dervent, la solicitarea şi cu binecuvîntarea IPS Arhiepiscopul Teodosie, să ajut la deshumarea rămăşiţelor pământeşti ale părintelui stareţ Elefterie.

Cel care este ctitorul acestui sfânt lăcaş va fi depus, după spălarea şi cinstirea osemintelor sale, într-o criptă din noua biserică a mânăstirii. Se afla îngropat undeva în spatele bisericii vechi de la Dervent, iar această acţiune de mutare a mormântului său s-a făcut în prezenţa şi la dorinţa strănepoţilor (după fraţi) ai părintelui Elefterie. După prima zi, în care a fost îndepărtat manual, cu mare dificultate, zidul de piatră care împrejmuia mormântul, ieri am săpat cu ajutorul direct al părintelui stareţ Andrei pe locul acestuia, unde, la spusele urmaşilor săi, părintele Elefterie fusese aşezat într-o nişă, săpată direct în pământ, în malul unei gropi.

Ieri la prânz, nu mică mi-a fost mirarea să găsesc, curăţând cu atenţie groapa, nu craniul părintelui, mort în 12 mai 1990, ci camilafca acestuia, păstrată integral, deşi este din postav. Mai jos, cu capul acoperit de aceasta şi de rasa călugărească, de asemenea intactă, am dezvelit integral trupul părintelui, orientat est-vest, puţin oblic faţă de axa bisericii (aşa cum fusese aşezat în nişa săpată pe marginea gropii de mormânt). Tulburător (şi acesta este cuvântul potrivit, deşi e neobişnuit pentru un arheolog) a fost pentru mine faptul de a descoperi, într-o săpătură minuţios ştiinţifică, în cursul amiezii de ieri, nu oseminte, aşa cum era de aşteptat, după mai bine de trei decenii de la înhumare, ci veşmintele care acopereau rămăşiţele pământeşti ale fostului stareţ Elefterie. Nu purta încălţări, dar în picioare i s-au păstrat până şi ciorapii de lână. Nu pot da o explicaţie ştiinţifică a faptului că n-au putrezit, deşi părintele a fost aşezat direct în solul dobrogean (un lut nisipos, amestecat cu particule de calcar). Toate straiele călugăreşti ale lui par a fi fost îngropate abia cu scurtă vreme în urmă.

Ieri la ora 17:00, ÎPS Teodosie, sosit la Dervent, a săvârşit o slujbă la groapa părintelui Elefterie, căruia i-a fost ucenic la Mânăstrirea Agapia Veche, în vremea în care era seminarist, înainte ca rămăşiţele pământeşti ale ctitorului de la Dervent să fie scoase, aşa cum a fost găsit înveşmântat trupul său, spre a fi reaşezat în racla pregătită pentru aceasta.

Părintele Elefterie de la Dervent, duhovnic foarte cunoscut încă din anii 1940 pentru ştiinţa şi puterea sa de a vindeca durerile oamenilor (atât sufleteşti, dar îndeobşte pe cele ale trupului) l-au făcut cunoscut în întreaga ţară. Pentru a opri pelerinajele aproape zilnice care aveau loc la această mânăstire, în 1959 Securitatea i-a înscenat stareţului Elefterie Mihail o aşa-zisă „deţinere ilegală de armă”, niciodată probată (ceea ce a făcut ca el să nu fie condamnat, ci doar îndepărtat de la Dervent şi scos din călugărie). Dându-i-se încuviinţarea de a sluji din nou zece ani mai târziu, în 1969, dar fără a putea reveni la mânăstirea sa, care fusese transformată în sediu al unei secţii mecanice a Întreprinderii Agricole de Stat Ostrov, părintele Elefterie a fost mai întâi duhovnic la Agapia şi apoi la alte mânăstiri din nordul Moldovei, fiind binecunoscut mirenilor, care-i cereau sfaturile şi mai ales vindecarea, la care acesta „lucra” (cu riscul zilnic de a fi din nou îndepărtat de la a mai sluji), cu metodele medicinei tradiţionale, pe care le deprinsese din tinereţe. Călugărul a adus astfel alinarea a mii de credincioşi care ajungeau la el, fiind socotit până în anii târzii ai comunismului drept un „văzător cu duhul” şi „făcător de minuni”.

Până în 1989, la Dervent, curtea vechii mânăstiri a fost tot timpul plină de fiare ale utilajelor agricole dezmembrate, iar biserica a stat mai mult închisă. La revenirea părintelui Elefterie aici în 2 februarie 1990, când deja avea 90 de ani, în numai cinci luni, până înainte de a muri, fostul stareţ Elefterie a reuşit să repună în funcţiune mânăstirea, închisă în urmă cu trei decenii şi al cărui ctitor fusese, în 1934.

Cinstindu-i duhovnicia şi puterea tămăduitoare care l-a făcut cunoscut românilor în timpul vieţii sale, obştea călugărilor de la Dervent urmează să-I aşeze rămăşiţele pămînteşti într-o raclă anume pregătită, în straiele pe care le purtase la moartea sa în urmă cu trei decenii şi care s-au păstrat integral.

Potrivit Mediafax, racla va fi depusă, spre rugăciune şi cinstire, în paraclisul bisericii, la care părintele Elefterie a slujit o bună parte a vieţii sale, aducând alinare credincioşilor.

Publicitate